Se incarca
editorial

Apartenenta

Îmi e tot mai greu să scriu în ultima vreme. Mă simt betegită în interiorul meu. Ceva îmi curmă vizibilitatea, nu mai pot să văd frumusețea tabloului de ansamblu.

Nu văd decât piese de puzzle răsfirate pe o masă…În această formă nu reprezintă nimic, sunt doar piese unice cu personalitate si frumusețe unică. În unicitatea lor se simte un aer stingher, o imposibilitate de a percepe dincolo de propriile umbre. Ceva lipsește…

Dincolo de aroganță și faimă, dincolo de frumusețea unică, inima lor tânjește dupa ceva mai profund, mai adânc, ceva de neînțeles în limbajul teluric…Este Apartenența!

Fără apartenență, sunt doar piese…fără apartenență, suntem doar suflete vagaboante, rătăcind în căutare continuă…

”A fi vagabond înseamnă mai mult decât a căuta un loc în care să dormi noaptea. Este un lucru devastator pentru suflet. Înseamnă să nu ai un loc al tău. Este un atac asupra identității noastre, asupra oportunității de a știi cine suntem.-John Ortberg, Credință și Îndoială”

Apartenența!!

Un tablou de puzzle nu există decât în format complet, în tabloul complet. Numai așa îi poți vedea frumusețea…O singură piesă lipsă, poate să deformeze toată imaginea de ansamblu.

Între piesele de puzzle, există o legătură invizibilă, de natură principiară; un DOR adânc care cheamă una după cealaltă, o căutare a LOCULUI potrivit, la TIMPUL potrivit! Un dor de a aparține- APARTENENȚA!

Cineva spunea:” oamenii au nevoie de oameni!”

Indiferent de unicitatea fiecărei piese de puzzle, de frumusețea și statutul ei, apartenența le dă identitatea!

În apartenență ne găsim adevărata identitate. Sufletul nostru tânjește după locul în care ar trebui să fim, să completam un tablou perfect. În apartenență ne găsim împlinirea, pentru că El ne-a creat cu acest gol care trebuie umplut. Și știu că adevărata apartenență după care trebuie să tânjim este Hristos, dar ca și trup a Lui, va trebui să ne găsim locul în marele tablou, care este Biserica Lui. Apartenența ne dă identitate, dar identitatea noastră nu face două parale dacă doar îmi ocup locul în tablou și inima mea nu strigă de dor după piesa care lipsește de lângă mine…abia când piesele de puzzle sunt legate între ele, abia atunci vom avea un tablou perfect!

Nu există identitate în apartenență fără unitate!

…mi-e dor de Visul Lui, de acel TOT…inima mea e plină de frumusețea care va fi, și asta mă face să îmi fie și mai dor de oamenii pe care El îi vrea lângă mine, parteneri ai aceluiași vis care izvorăște din inima Lui de Tată! Dorul din mine îi cheamă…Așa cum o piesă de puzzle este inutilă singură, doar prinsă într-un tablou, este cu adevărat completă! -Apartenența!

sursa: Flacara inchinarii

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/tineri/tanarul-si-biserica#ixzz3IviEJufB

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recomandari