Oare ne mai trăim noi viața cu bucurie?
Ne mai bucurăm noi de minunile și binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dăruiește zilnic?
Sunt întrebări pe care mi le adresez mie personal sunt întrebări pe care ți le adresez ție drag cititor.

Ce este bucuria? Cum se manifestă ? Cum ar trebui să trăim noi bucuria?
Bucuria este un sentiment de mulțumire și de satisfacție sufletească ..cel puțin asta spune Dicționarul Explicativ al limbii române.
A fi fericit nu este tot una cu a fi bucuros.
Fericirea depinde de circumstanțe iar bucuria este o stare de a fi.
Fericirea e o emoție în care te simți foarte bine datorită circumstanțelor.
Mulțumirea înseamnă să fii bucuros sau împăcat indiferent de circumstanțe.
Fericirea este o stare emoțională care vine și pleacă iar bucuria este o stare de bine ,de împlinire pe termen lung care persistă chiar dacă în momentul respectiv te simți trist pentru că știi că vei trece peste.
Bucuria este o roadă pe care o produce Duhul Sfânt în viața noastră , și Duhul dorește ca bucuria noastră să fie constantă, o stare fundamentală spre deosebire de fericire care atunci când o căutăm realizăm că are suișuri și coborâșuri.
Bucuria adevărată vine din Dumnezeu, te conectează cu Dumnezeu, te aduce la El și durează pentru că vine din El cel care este veșnic.
Este o alegere…alegi să te bucuri indiferent de circumstanțe, probleme,persoane.
Fericirea te limitează la aici și acum, bucuria te duce dincolo de prezent,transcende prezentul pentru că vine din etern.
Bucuria de moment este o stare actuală, o stare de veselie,o fericire punctuală .
Bucuria profundă este o armonie interioară ,o conexiune cu Dumnezeu,o stare de bine durabilă.
Cuvântul bucurie apare în Scriptură de 550 de ori.
Scriptura este cartea bucuriei pentru vestea cea bună ce o are pentru cel păcătos și pentru promisiunile glorioase ce le are pentru cel credincios.

Filipeni 4:4 spune

Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic  bucurați-vă!

Bucuria nu trebuie sa fie o emoție trecătoare ci o atitudine constantă bazată pe credință.
Bucuria este o poruncă ,NU o recomandare!
John MacArthur declara: ,, Nu există nici un eveniment sau împrejurare care poate avea loc în viața oricărui creștin care să îi diminueze bucuria creștină.,,
Bucuria este o parte din moștenirea Domnului, o bucurie care transcende,o bucurie care trece dincolo de toate pentru că suntem chemați ca indiferent de ce se întâmplă, de situații, de circumstanțe suntem chemați la o bucurie necondiționată, continuă care nu depinde decât de Hristos pentru că chiar și în vremurile grele dar cu adevărat grele ea nu este anulată pentru că izvorăște din sursa vieții care este Hristos.
Bucuria este o roadă a Duhului Sfânt,de aceea ea este supranaturală, este o bucurie spirituală,este o lucrare,un dar.
Și dacă este lucrarea Duhului Sfânt ,poate te intrebi..de ce mi se poruncește să mă bucur?
Fiecare poruncă este o poruncă spre sfințenie și aceasta poate fi produsă doar de Dumnezeu și totuși voința noastră este implicată în acest proces.
Deși bucuria este un proces al Duhului Sfânt ea nu ne ocolește voința.
Noi trebuie să ne instruim voința în ce privește firea pămânească pentru ca lucrarea Duhului Sfânt să aibă loc.
Trebuie să fim implicați. Este o lucrare a Duhului Sfânt dar nu fără voia noastră.
Experiența bucuriei creștine se revarsă de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt și apoi se revarsă prin noi.
Bucuria creștină este emoția care izvorăște dintr-o încredere profundă a creștinului că Dumnezeu este în controlul absolut al tuturor lucrurilor și le va folosi pentru binele nostru aici și pentru slava noastră în veșnicie.
Bucuria creștină nu este o emoție bazată pe altă emoție .Nu este un sentiment bazat pe alt sentiment ci este un sentiment bazat pe un fapt.
Este un răspuns emoțional la ceea ce știm că este adevărat cu privire la Dumnezeu.
Aceasta este esența ei.
De ce trebuie să ne bucurăm totdeauna?
• de caracterul lui Dumnezeu. Când învățăm să ne bucurăm de cine este Dumnezeu devenim mai încrezători, ne crește credința.
• de lucrarea Domnului Isus. El ne-a adus MÂNTUIREA.
• de lucrarea Duhului Sfânt. El produce dragoste și bucurie.
• de binecuvântările spirituale. În Hristos locuiește trupește toată plinătatea lui Dumnezeu și în El suntem desăvârșiți.
• de provindența divină. Să știi că Dumnezeu dirijează toate evenimentele care există în univers și le face pe toate să lucreze împreună pentru binele tău în timpul de aici și penru gloria ta în veșnicie un sop perfect – desăvârșit.
• de promisiunea slavei viitoare. Noi știm că Cel căruia i-am încredințat viața noastră ne va păstra pentru eternitate.
• pentru rugăciunile ascultate. Dumnezeu răspunde la fiecare rugăciune după voia sa desăvârșită, pentru binele tău suprem în tip și pentru slava ta din veșnicie.
• de Scriptură și pentru predicarea ei. Pentru călăuzirea pe care o primim din Cuvânt și pentru resursele care ne satură sufletul.

Și dacă am văzut o mică parte din motivele pentru care trebuie să ne bucurăm să vedem ce ne împiedică bucuria.
Piedici în calea bucuriei..
O mântuire falsă, satan însuși, necunoașterea, necredința, nemulțumirea, așteptările false, mândria, uitarea, lipsa de rugăciune și poate cel mai periculos dintre toate sentimentele.
Da sentimentele…sunt problema majoră care împiedică bucuria.
Oamenilor le lipsește disciplina de a acționa în viața lor pe baza înțelegerii adevărului divin și astfel ajung într-o mare nedisciplinată de emoții.
Ce putem face să nu fim controlați de emoțiile noastre?
Dumnezeu ne-a creat persoane raționale și sentimentele noastre trebuie să fie controlate de rațiune. Emoțiile noastre trebuie să răspundă minții noastre, rațiunii noastre. Noi nu putem să cedăm cu totul sentimentelor. Am trăi într-un haos total .
Dacă ar face fiecare ce simte ar fi un dezastru total.
Sentimentele nu pot să îți guverneze viața, nu poți fi conduc de ele, trebuie ținute sub control.
Oamenii care nu sunt născuți din nou nu își pot controla emoțiile.
Pe de altă parte una din lucrările pe care le produce Dumnezeu în viața creștinului este restaurarea sentimentelor la ceea ce a intenționat Dumnezeu de la început .
Astfel restaurat fiind cu o natură nouă sentimentele pot fi controlate de Dumnezeu și supuse voii Lui cu ajutorul Duhului Sfânt prin Cuvânt.
Așadar emoțiile noastre răspund la ceea ce știm despre Dumnezeu iar astfel bucuria noastră va veni din Cel care o produce ,din Adevăr.
Noi trăim pe baza adevărului din care ne vine bucuria și nu pe baza sentimentelor.
Cunoaște-l pe Dumnezeu și lasă bucuria să îți inunde inima
Tu pentru ce te bucuri astăzi?

Iubesc această perioadă a anului. Îmi place, de asemenea, anotimpul iarna, iar luna decembrie are un farmec aparte, mai ales perioada Crăciunului. Dar scriind aceste rânduri îmi trece prin minte o întrebare: ”Cu ce asociezi Crăciunul?„ Dacă răspund premeditat, pot să formulez un ”răspuns spiritual”, însă dacă răspund fără să mă gândesc prea mult cred că mă gândesc la colinde, la familie, atmosferă. Evident, îmi dau seama că în primul rând, Crăciunul este despre Hristos, care s-a întrupat pe pâmânt pentru a ne salva, dar dacă nu meditez în mod voluntar la aceasta sunt luată de val, de ceea ce încântă privirea.

Voi cu ce asociați Crăciunul? Cu lumini și beculețe, cadouri, cozonaci, mese bogate, haine noi, colinde sau poate cu ideea de familie, de Hristos? Insist să nu vă grăbiți să răspundeți. E o întrebare retorică și cred că merită să fim sinceri atunci când ne oferim răspunsul la aceasta.

Ce e cu această pledoarie pentru introspecție…? Vreau să spun că dacă nu ne propunem în mod intenționat să medităm la adevăratul motiv al sărbătorii Crăciunului, vom merge luați de val. Pentru că Biblia spune: ”omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1Sam.16:7) Nu sunt greșite cadourile, colindele sau timpul special petrecut cu familia, care aduc o atmosferă plăcută de sărbători, dar semnalul de alarmă este să nu uităm esența Crăciunului: Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, întrupat să ne salveze.

Să nu uităm că perioadele de sărbătoare nu sunt pauze spirituale, ci dimpotrivă, ar trebui să fim ”împrospătați” reamintindu-ne această Veste Bună. Provocarea pe care aș vrea să o avem de acest Crăciun este să ne gândim în mod intenționat la ceea ce a făcut Hristos pentru noi atunci când s-a întrupat. Cine altcineva ar fi fost în stare să lase toată slava și gloria Cerească pentru a veni pe pământ să moară pentru păcătoși? Nimeni, doar Hristos în dragostea Sa nemărginită pentru noi. De acest Crăciun, lasă inima ta să fie copleșită de iubirea lui Isus, dă la o parte zidurile pe care le-ai construit, lasă apărarea în seama lui Hristos și bucură-te de pacea care vine din El.

Mai este inima ta recunoscătoare?

 Mai porți tu haina mulțumirii ?

Avem tendința de a ne lăsa conduși de sentimente , de cum decurg lucrurile in viața noastră și în funcție de ele ne decidem dacă suntem mulțumiți sau nu.

Și mulțumirea prinde viață atunci când dorințele noastre sunt împlinite ,când totul în jurul nostru decurge așa cum ne dorim noi…și dacă cumva lucrurile decurg diferit de voia noastră atunci nemulțumirea își face simțită prezența și ne fură pacea, bucuria și ne amărește.

Mulțumirea este importantă și necesară in viața noastră.

 Mulțumirea este o binecuvântare pentru sufletul omului. Ea se naște in inima omului care se ancorează în Dumnezeu și nu ține cont de circumstanțe sau de trăirile noastre pentru că atunci când inima se ancorează în Dumnezeu se bucură de pacea și binecuvântarea Lui!

Dumnezeu este  prima persoană față de care trebuie să arătăm mulțumire.

Atunci când noi mulțumim lui Dumnezeu arătăm  faptul că noi recunoaștem generozitatea cu care El ne poartă de grijă!

1 Tesaloniceni 5:18 spune :

Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu ,în Hristos Isus cu privire la voi.

Pavel spune că trebuie să mulțumim pentru toate lucrurile..toate situațiile, toate  împrejurările ,fie că sunt bune sau mai puțin bune noi suntem chemați să mulțumim.

Mulțumirea este rodul Harului și lucrării Duhului Sfânt în viața noastră.

 O inimă născută din nou este o inimă mulțumitoare .

Pentru omul născut din nou mulțumirea este un lucru normal, este haina pe care o îmbracă zilnic iar cuvintele de mulțumire pe care le rostește curg din inima lui.

Acestea sunt roadele pe care le produce Duhul Sfânt si când El este in tine , când ești plin de EL vei fi mulțumit pentru toate lucrurile chiar și de cele pentru care nimeni nu ar putea mulțumii. Pentru că El este cel care produce mulțumirea în noi.

Creștinul autentic este mulțumitor ,el poartă haina mulțumirii neîncetat .

Este ușor de recunoscut pentru că mulțumirea lui este văzută, auzită, trăită.

Este important pentru Dumnezeu să-i mulțumim pentru ce primim.Pe Dumnezeu îl doare atunci când noi nu îi mulțumim pentru ce primim de la El.

Dumnezeu ne-a creat pentru a-L glorifica pe El și a-i aduce mulțumiri.

 Recunoștința rezultă din mulțumire!

Când viața este trăită în părtășie cu Hristos se naște recunoștința în viața noastră!

Scriptura ne învață sa fim recunoscători, în total ea conține aproximativ 140 de referiri la recunoștință exprimată față de Dumnezeu !

Recunoștința noastră față de Dumnezeu îi aduce Slavă …însă… atunci când nu suntem recunoscători și ne uităm la noi și nu la Dumnezeu…îi furăm Slava lui Dumnezeu!

Recunoștința nu numai că îi aduce glorie lui Dumnezeu ci produce și umilință in noi.

Recunoștința stimulează și credința noastră.

Mulțumirea și recunoștința se întăresc una pe alta!

Coloseni 2:6,7 spune:

Astfel dar ,după cum ați primit pe Hristos Isus Domnul așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credința după învățăturile care v-au fost date și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.

Recunoștința rezultă din faptul că avem rădăcinile în Hristos și suntem zidiți în El!

Când trăim cu Hristos mulțumirea și recunoștința sunt vii în viețile noastre.

Omul mulțumitor este omul care își concentrează inima asupra lui Dumnezeu și nu asupra împrejurărilor și circumstanțelor.

A fi mulțumitor înseamnă să crezi ca Dumnezeu va purta de grijă în toate  nevoile tale și că Harul Lui Dumnezeu este suficient în toate împrejurările !

Apostolul Pavel ne învață secretul mulțumirii :

• Să înveți și să accepți faptul că trăiești în fiecare zi prin favorul nemeritat care ne este dat prin Hristos,
• Putem aborda orice situație cu ajutorul divin dat prin Duhul Sfânt.

În toate domeniile, în toate situațiile în care  ni se cere să fim mulțumiți HARUL LUI DUMNEZEU este soluția supremă pentru nemulțumirea noastră.

Știu că circulă această întrebare cu privire la mulțumire:

Dacă mâine te-ai trezi cu lucrurile pentru care ai mulțumit astăzi cu ce ai rămâne?

Însă eu te întreb altfel..

Dacă Dumnezeu ți-ar lua din viața ta lucrurile pentru care ești nemulțumit …

ATUNCI…ai fii mulțumit cu ce ai rămas?

Și poate te intrebi ..De ce să mulțumesc? Cu ce mă ajută?

Apostolul Pavel ne arată că mulțumirea este primul și cel mai important răspuns al creștinului față de harul lui Dumnezeu revărsat asupra lui.

1 Corinteni 1:4 spune :

Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouă in Hristos Isus.

Deci răspunsul omului la lucrarea harului dumnezeiesc este mulțumirea.

Când omul nu mulțumește pentru binefacerile primite ,el decade spiritual și se dezumanizează.

Prin mulțumirea noastră adusă lui Dumnezeu creștem și ne îmbogățim duhovnicește în relația noastră cu El.

Cum știi că ești mulțumit?

Omul are necesarul sau mai bine zis marea majoritate a oamenilor au strictul necesar.Au cu ce trăi și unde trăi…au ce mânca și cu ce mânca..

Aceasta este necesitatea primara ..toate celelalte sunt suplinirea comfortului!

Și dacă suntem sinceri cu noi marea majoritate avem aceste lucruri insă când începem să ne comparăm cu ceilalți se pierde mulțumirea foarte ușor.

Toate acestea ne arată faptul că omul se teme de viitorul de mâine, neavând încredere în Dumnezeu ,omul uită că Dumnezeu este deja acolo in acel viitor de care noi ne temem.

Doar omul care a cunoscut cu adevărat Harul lui Dumnezeu este un om  mulțumit!

Cum poți dezvolta mulțumirea în viața ta?

Prin înnoirea minții, prin memorare de versete și meditare asupra lor!

Prin rugăciune !

Dacă noi ne facem partea noastră de a strânge Cuvântul în inima noastră de a ne  ruga, de a proclama și de a trăi acest Cuvânt Dumnezeu va transforma viețile noastre și mulțumirea va fii vie în viețile noastre !

Mulțumirea este o alegere…

Tu pentru ce mulțumești azi?

Dacă te-aș întreba și dacă ai fi cu adevărat sincer ce se află în inima ta …mândrie sau smerenie …ce ai răspunde ?

Oare am avea curajul să ne cercetăm inima și să spunem cu adevărat ce se află în ea, ce se află în adâncul adâncului inimii noastre?

..Cred că ne dorim sa fi smerenie dar dacă suntem cu adevărat sinceri ne dăm seama căci  mândria este acolo..și problema este că ea nu se dă plecată atât de ușor de acolo…

De ce oare nu se dă plecată ? Nu o lăsăm noi să plece?

Și dacă mândria este acolo atunci unde este smerenia?

Haideți sa descoperim împreună ce înseamnă fiecare in parte…

Ce este mândria?

Definiția care o găsim în DEX spune :

Sentimente de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie, sentiment de demnitate, sentiment de încredere exagerata în calitățile proprii.

Și poate că ai spune ce este rău in asta..daca nu ai știi ca este definiția mândriei ai spune ca se referă la stima de sine și ce este rău în a avea încredere in tine?

Dar ce spune Scriptura cu privire la mândrie..?

Mândria a fost primul păcat din univers.Acest păcat a avut loc in cer nu pe pământ, si a  fost comis de către un înger .

Ezechiel 28:13-15 îl descrie pe acest înger..

Erai un heruvim ocrotitor. Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit  în frumusețe..erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe..

Lucifer căci despre el este vorba avea o frumusețe fără cusur si o înțelepciune perfectă.

Însă în mod ironic putem spune că  aceste atribute pe care i le-a dăruit Dumnezeu  sau dovedit a fi drumul spre distrugere .. Mândria, gelozia, nemulțumirea și preamărirea de sine au apărut in inima sa.Lucifer a decis să încerce să îl detroneze pe Dumnezeu.

Creatura voia sa fie egala cu Creatorul, așa că s-a înălțat si ca rezultat ,a căzut..

Ezechiel 28:17 descrie starea inimii sale:

Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta

Isaia 14:13-14  spune: ,

Tu ziceai in inima ta:..îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, ..voi fi ca Cel Prea Înalt

Mândria a fost cauza lăuntrică care a dus la răzvrătire împotriva lui Dumnezeu .

Atitudinea și acțiunile lui Lucifer ne arată ceva înfricoșător..ne arată faptul că mândria și răzvrătirea îl pot transforma pe cel mai magnific in ceea ce e mai rău..

Această ființă a început ca fiind cea mai înțeleaptă și mai frumoasă dintre creaturile lui Dumnezeu dar când inima i sa umplut de mândrie și sa  întors împotriva lui Dumnezeu in răzvrătire a căzut.. și a  pierdut locul din cer…

Și dacă acesta este primul exemplu de mândrie la polul opus se află primul exemplu de smerenie..Domnul Isus ..cel mai frumos exemplu trăit vreodata…

Și dacă am văzut ce este mândria  să vedem ce este smerenia…

Ce este smerenia?

Unii o numesc umilință ,alții o numesc lepădare de sine sau supunere.

Jerry Bridges în Practicarea evlaviei spune despre smerenie următoarele:

Smerenia este pământul in care cresc toate celelalte calități care formează roada Duhului! Smerenia deschide drumul pentru toate celelalte   trăsături de caracter ale omului evlavios.

Este cheia mântuirii sufletului, este  virtutea fundamentală care deschide calea spre mântuire ,ea este o podoaba a sufletului.

A fi smerit înseamnă a avea capacitatea ,puterea și înțelepciunea de recunoaște si de proclama ca totul vine de al Dumnezeu.

Întodeauna smerenia se lasă ultima ,cea din urmă și nu are niciodată pretenția să fie in față.

Smerenia este calitatea pe care dacă o descoperi ca o ai ai si pierdut-o.

Cine spune: Eu sunt smerit..de fapt nu este smerit.

A fi smerit tocmai aceasta înseamnă să nu știi și să nu spui că ești smerit ci pur și simplu să fii smerit, să trăiești smerenia, fără să faci caz de ea.

Este o calitate care va fi remarcată de ceilalți prin vorbele tale, prin faptele tale prin trăirea ta de zi cu zi.

Smerenia se manifestă în relațiile noastre cu Dumnezeu, cu Cuvântul sau, cu noi înșine si cu ceilalți.

Smerenia în relația noastră cu Dumnezeu: noi trebuie sa ne smerim înaintea lui Dumnezeu și pin aceasta noi îi recunoaștem suveranitatea lui de Dumnezeu si totodată dependența  noastră față de El.

Smerenia în relația noastră față de  Cuvânt: noi trebuie să ne smerim față de Scriptură, când cercetăm  Scripturile noi trebuie să-i permitem Cuvântului să ne cerceteze , să ne judece caracterul  și conduita.Scriptura trebuie să ne transforme.

Smerenia față de noi înșine: smerenia cu privire la noi constă în a recunoaște că tot ce suntem, tot ce avem si tot ce am realizat este doar prin Harul lui Dumnezeu!

Smerenia față de ceilalți: smerenia față de ceilalți o vom manifesta prin supunere reciprocă, slujire reciprocă și  prin a da cinste unii altora.

Noi trebuie să facem totul in dependență de Acela care lucrează in noi.

Smerenia începe cu atitudinea nu cu fapta.

Și daca am văzut cum se manifestă smerenia sa vedem cel mai frumos model de smerenie:Domnul Isus!

Filipeni 2:5-8 spune următoarele:

Să aveți in voi gândul acesta ,care era si în Hristos Isus:El măcar ca avea chipul lui Dumnezeu ,totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci  S-a dezbrăcat pe Sine Însuși  și a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor .La înfățișarea fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce.

Isus a lăsat deoparte toate atributele sale de persoană divină.El a ales de bună voie să fie rob, să fie o ființă umană  simplă . A îndurat  moartea..însa nu o moarte normală ..ci o moarte  în agonie în rușine și în gol pe o cruce romană .

O astfel de moarte a culminat procesul de smerire a Domnului Isus Hristos.

O smerenie trăită într-o ascultare totală făță de Tatăl si  față de cuvântul Său..

Având un astfel de model ,care te învață în toate lucrurile cum să trăiești smerit, supus, împlinind Cuvântul…te îndeamnă sa fii smerit…te cheamă sa te smerești… Noi suntem chemați să ne smerim.Ca să putem asculta de Dumnezeu noi trebuie să ne smerim.

O persoană mândră nu poate fi ascultătoare pentru că mândria și răzvrătirea nu pot merge niciodată împreună cu ascultarea.

Smerenia sporește lucrarea lui Dumnezeu in noi.

Mândria este un impediment in calea lucrării lui Dumnezeu…iar Dumnezeu își împlinește voia doar in cei care se smeresc .Atâta timp cât rămânem mândri, aroganți și independenți căutând sa ne menținem independența față de Dumnezeu El nu va lucra în noi cu nici un chip.

1 Petru 5:5-6 spune..

Dumnezeu stă împotriva celor mândri ,dar celor smeriți le da har!

Doamne ajută-ne sa ne smerim!!

O întrebare la care nu prea ne gândim …o întrebare la care mulți ar răspunde…că au dreptul să cârtească …de ce nu ?

Atunci când lucrurile din jur nu sunt așa cum îți dorești , când boala își face loc in casa ta, când îți pierzi serviciul și rata la bancă nu așteaptă amânare , când cel sau cea care a promis că îți va fi alături o viață întreagă te părăsește ,când o persoană dragă moare.. când …nimic nu mai pare sa fie la locul lui nemulțumirea își face loc in inima noastră și dă naștere la cârtire.

Și mă întreb…de ce cârtim ?

Pentru că ne uităm la noi ,la dorințele noastre ,la nevoile noastre pe care ni le dorim împlinite..și nu dorim să fie amânate ..ci satisfăcute..

Pot spune că suntem egoiști pentru că ne centrăm mereu pe noi și pe ceea ce dorim, ne punem mereu înaintea tuturor.

Există o vorbă ..eu,persoana mea și cu mine…câtă mândrie ..eu deasupra tuturor..

Suntem propriul nostru Dumnezeu de cele mai multe ori.

Și atunci când eu nu sunt fericită nemulțumirea își intră în drepturi și din adâncul inimii cârtirea strigă din răsputeri :

Nu este corect ! Nu așa ! Nu este bine !

De parcă am știi noi pe deplin ce este bine și ce nu ! Și asta pentru că privim prin ochii lumești si ne uităm la dorințele noastre,la nevoile noastre care vin dintr-o inimă care este rea.

Ieremia 17:9 spune..

Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea. Cine poate sa o cunoască?

Aceste versete ne arată natura inimii omului ,iar această inimă a noastră este rea si ne duce la păcat.

De unde vine cârtirea?

Știm că este o roadă a nemulțumirii ,este o atitudine care este influențată de diavol ,este opusul mulțumirii ,ea ne întoarce împotriva oamenilor și a lui Dumnezeu.

Din păcate cârtirea poate ajunge o obișnuință  , căi cârtirea aduce după ea altă cârtire și nefericirea altă nefericire. Ea produce o stare de amărăciune  continuă în viața celui care o practică si durerea stă in faptul că acești oameni nici măcar nu își dau seama că cârtesc.

Cârtirea este exprimarea nemulțumirii prin murmure  ,critici sau plângeri constante ,făcute pe la spatele cuiva sau proteste continue..

Și mă gândesc să protestezi si sa te plângi constant ..ce descriere..

În fond este un păcat al limbii care pentru a fi tratat trebuie înlocuit cu virtutea mulțumirii. În scriptura avem multe exemple de persoane care cârtesc :

Exod 15 : 24

Poporul a cârtit împotriva lui Moise zicând : ce avem să bem?

Numeri 11 : 1

Poporul a cârtit in gura mare împotriva Domnului , zicând că-i  merge rău.

Când a auzit Domnul , S-a mâniat. S-a aprins intre ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei.

Luca 5 : 22

Isus care le-a cunoscut gândurile ,a luat cuvântul și le-a zis : Pentru ce cârtiți in inimile voastre?

Ioan 6 : 43

Isus le-a răspuns :Nu cârtiți intre voi!

Ce ne determină să cârtim?

Nemulțumirea care vine din inima, că nu ai ce ți-ai dorit, că nu ești cineva important de vază ,cineva cu o poziție ,cineva cu autoritate.

Necunoașterea lui Dumnezeu , a Cuvântului Său și a planului Său cu privire la viața ta.

Neacceptarea suveranității lui Dumnezeu peste toate lucrurile.

Nesupunere fata de principiile lui Dumnezeu .  (Ilie Bledea)

Cârtirea este o mare problema ,o mare pacoste în poporul lui Dumnezeu.

Cârtirea poate lua înfățișarea unui păcat pe care noi nu îl considerăm atât de mare ( sa nu uitam caci păcatele nu pot fii catalogate ca  mărime ,cantitate sau durată ,ele sunt păcate  consecințele sunt însă diferite) dar are multe urmări dureroase.

Cârtirea mănează toate virtuțile sufletului si face amare toate roadele pline de har ale Duhului Sfânt !

Cârtirea îl mânie pe Dumnezeu , cârtirea este un păcat !

Filipeni 2 : 14-15

Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană  si curați copii ai lui Dumnezeu ,fără vină ,in mijlocul unui neam ticălos si stricat , în care să străluciți ca niște lumini in lume.

Efectul cârtirii duce la rătăcirea spirituală si pedeapsă divină!

Cum putem elimina cârtirea din viața noastră?

Prin citirea Cuvântului Lui Dumnezeu care aduce singura învățătură sănătoasă pentru sufletul nostru.

Și pentru ca acest proces de vindecare să se producă trebuie ca acest Cuvânt plin de viață să îl strângem in inimile noastre pentru a putea produce rodul hotărât de Dumnezeu și anume mulțumirea care vine dintr-o inimă curată ,transformată de Duhul lui Dumnezeu.

Avem atâtea motive pentru care trebuie să fim mulțumitori.Această haină trebuie purtată zilnic pentru că ea este un mod de închinare la adresa lui Dumnezeu!

Amy Carmichael scrie: Deloc nu-i in zadar vorba ce se zicea:

                                                 Pentru că in acceptare se află pacea ta!

Amy Carmichael recunoaște că numai în acceptare găsim pacea și mulțumirea!

Acceptarea înseamnă că iți  accepți circumstanțele de la Dumnezeu , crezând ca El nu face greșeli  , pentru ca se uita la binele tau etern si nu la cel de moment, că El este  in control,El este suveran si El intenționează numai ce stie ca este cel mai bine pentru tine.

Când credința ta  este ancorată în Dumnezeu ,știi ca suveranitatea ,înțelepciunea și bunătatea lui Dumnezeu sunt desăvârșite!

Indiferent de situațiile prin care vom trece ,scurte sau lungi,dureroase sau mai puțin dureroase, săalegem să ne ancorăm în El ,iar El ne va da puterea  și abilitățile de care avem nevoie pentru al onora cu MULȚUMIRE !!

1 Tesaloniceni 5:18 VDC

Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

Drag cititor vin cu îndrăzneală înaintea ta si vreau să îți adresez o întrebare ..

Există neiertare in inima ta ?

Este acolo cineva in inima ta care trebuie iertat de tine..?

Are inima ta nevoie de eliberare , de pace , de bucurie …?

In zilele care au trecut am trăit o întâmplare in urma căreia a trebuit sa iert pe cineva.

M-am simțit rănită, nedreptățită , vulnerabila si chiar mânioasă .

Analizând emoțiile si sentimentele care mi- au năpădit inima am realizat ca toate acestea mi -au furat pacea …

Am realizat ca nu este ușor să ierți ..ca doare…si daca aleg sa nu iert aceasta noua stare din inima mea..de supărare ,de mânie chiar ..nu este o stare care ma ajută.

Si m- am întrebat …De ce nu iert?

NU pot…NU vreau…pentru ca in fond este o alegere…

Neiertarea  prin definiție este refuzul de a ierta ..refuzul de a renunța la resentimente și răzbunare, chiar daca te doare ,chiar daca ai suferit o nedreptate .

Neiertarea are un efect devastator în viața noastră !

Nu doar că ne separă de Dumnezeu insă ne afectează și relațiile cu cei din jur.

Cum îți dai seama că nu ai iertat ?

Atunci când îți amintești ce s-a întâmplat resimți durerea si ai gânduri de răzbunare , ai sentimente de amărăciune , și eviți contactul cu cei care te-au rănit .

Pentru ca alegi sa te concentrezi pe durere iti pierzi pacea si bucuria iar momentul in care auzi numele persoanei care te-a rănit ai parte de excese de furie sau de tristețe.

Resentimentele și amărăciunea creează o stare constanta de nemulțumire !

Nivelul crescut de stres si anxietate vor duce la probleme de sănătate grave cum ar fi hipertensiunea arterială, boli cardiace ,un sistem imunitar slăbit  si izolare fata de cei din jurul tău.

Nu mai crești spiritual pentru ca ți-ai pierdut pacea iar aceasta produce un sentiment  constant de neliniște si nefericire!

Uitându-mă la cat rău  poate produce neiertarea mă întreb …oare se merita sa o port in suflet..?

Neiertarea ne costa scump pentru că in primul rând distruge relația noastră cu Dumnezeu !

Matei 6 : 12- 15 spune…

si ne iartă nouă greșelile noastre , precum si noi iertăm gresitilor nostri , si nu ne duce în ispită , ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăția si puterea si slava in veci. Amin! ,, Dacă iertați oamenilor greșelile lor , și Tatăl vostru cel ceresc va va ierta greșelile voastre.dar daca nu iertați oamenilor greșelile lor , nici tatăl vostru nu va va ierta greșelile  voastre.

Domnul Isus ne învață cum sa iertăm !

Noi ne rugăm Domnului ca sa ne ierte așa cum si noi iertăm greșiților nostri si uităm de fapt ca suntem iertați in măsura in care iertăm la rândul nostru.

Mulți creștini se roagă si cer iertare  de la Dumnezeu automat uneori fără sa se gândească si nu realizează ca atunci când au neiertare in inima lor nici ei nu sunt iertați de Dumnezeu .

Alții cred ca trebuie sa ierte dacă cei care le- au greșit  își vor cere iertare si daca nu- si cer iertare  ei nu sunt obligați sa ierte insa Dumnzeu  ne poruncește sa iertăm necondiționat pe cei care ne- au greșit indiferent dacă își cer iertare sau nu.

Prin actul iertării noi ii eliberam pe cei care ne-au greșit in inimile noastre și înaintea lui Dumnezeu . Când face asta , Dumnezeu lucrează si rezolva situația …când alegem insa sa nu iertam ii dam putere diavolului sa ne atace si sa ne facă rău.

Mă duc cu gândul la oamenii mari ai credinței ca Fratele Richard Wurmbrand ,care a indurat multe lucruri,multe torturi, batjocuri, prigoniri din partea comuniștilor pentru a renunța la credința lui in Dumnezeu ..și totuși  alege  sa ii ierte pe cei care l-au torturat si alege sa ii iubească cum i-a iubit Hristos ! In cartea ,,Cu Dumnezeu in subterană,,..  fratele Wurmbrand declara ..

In spatele tuturor sta o ființă nevazuta Isus Hristos,care m-a ținut în credință si mi-a dat forță necesara pentru a ieși biruitor..

si dânsul face aceste afirmații după 14 ani de închisoare ..

El a ales mereu si mereu..din nou si din nou să ierte..si să iubească..

Scriptura ne spune in Matei 18: 21- 22..ca trebuie sa iertăm de șaptezeci de ori câte șapte… Sincer o spun, nu am numărat niciodată pentru a vedea de câte ori mi-a greșit o persoana si nici nu doresc sa o fac pentru ca zi de zi trăiesc prin Harul , Mila si Bunătatea lui Dumnezeu.. iar acestea mă îndeamnă la pocăință și îmi reamintesc ce mare favoare am primit din partea Domnului Isus cand mi- a iertat tot păcatul…

Iar dacă El cel care a luat asupra Lui vina Mea si mi-a dat iertarea în schimb a făcut asta pentru mine si eu ALEG sa iert ,sa iubesc si sa ofer Har !

Iar pentru a știi daca am iertat vin înaintea lui Dumnezeu și Îl intreb…

Doamne am iertat cu adevărat ?

..iar răspunsul Lui este cel care îmi asigura din nou pacea din inimă..

Ai iertat .. dar rămâne să îți aduci aminte greșeala ..—acum fără durere — doar pentru a nu repeta păcatul..!

NU UITA…când Hristos locuiește în inima ta iertarea nu este o opțiune ci o alegere!

În această săptămână întrebarea  ….Unde vei pleca de-aici ? răsună mai mult ca oricând în mintea și în inima mea.

Scriptura în Eclesiastul 3: 11 spune:

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui :a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei măcar că omul nu poate cuprinde de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Acest verset mă duce cu gândul la Dumnezeul nostru mare, înțelept , minunat și plin de dragoste.

El în înțelepciunea Lui a ales ca fiecare om sa fie creat după chipul si asemănarea Lui  a pus în fiecare suflare de viață  si  libera alegere  de a trai cum voieste fiecare.

Si totuși Dumnezeu așează acest gând în inima omului :

Unde vei pleca de aici?  

Unde îți vei petrece veșnicia ?

Nu există decât două căi unde vei putea merge  .. .Rai sau Iad…nu există nimic intermediar între acestea  două  iar în  unul din aceste locuri îți vei petrece veșnicia… Care este acela?

Ioan 3 :16 spune:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe singurul Lui fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică .

Pentru că Dumnezeu ne-a iubit atât de mult din momentul creației  a pregătit un plan de răscumpărare pentru fiecare dintre noi prin jerfa Domnului Isus ….cei care îl vor primi ca Domn Să poată petrece veșnicia cu El .

Înainte de toate Dumnezeu a ales moartea pe cruce din iubire și nu poți înțelege pentru că omenește nu ai cum doar un Dumnezeu plin de dragoste a putut să ia asupra Lui păcatul lumii întregi și să moară crucificat plătind prețul de rascumpărare pentru alți oameni.

În locul tău și în locul meu a murit Dumnezeu fiindcă ne iubea si ne iubește încă. Aceasta este iubirea  …acesta este Dumnezeu. El dorește sa  petreacă o veșnicie împreună cu creația sa .

Dumnezeu este dragoste iar dragostea se jertfește ,o dragoste care acoperă , o dragoste imparțială ,  o dragoste care este cel mai bine explicată prin darul pe care Dumnezeu ni l-a oferit la Calvar prin  sacrificiul fiului său pentru răscumpărarea noastră. Și toate acestea pentru ca El iubește necondiționat!

Din dragoste Dumnezeu crează omul ….și mă întreb ..

Cum poți iubi constant și permanent pe cineva care te dezamăgește mereu și mereu care trădează și îți întoarce spatele?

El iubește pentru că nu poate să nu iubească El iubește pentru că este Dumnezeu.

Uitându-mă la viața mea de câte ori am întristat , am dezamăgit , am fugit de vocea lui Dumnezeu și da aș putea spune că în nebunia mea i-am întors spatele însă Dumnezeu nu m-a părăsit și a așteptat cu răbdare și dragoste să mă intorc la el.

Ce am găsit în Dumnezeu nu am găsit niciunde !

 Am găsit  iubire prin Isus Hristos , speranță , acceptare , călăuzire și toate acestea le primești prin credință.

Efeseni 2:8-9 spune..

Căci prin har ați fost mântuiți prin credință și aceasta nu vine de la voi , ci  este darul lui Dumnezeu ,  nu vine de la fapte ,  pentru că nimeni să nu se laude.

Credința este o modalitate de a exista .

Este  de fapt scopul pentru care Dumnezeu ne-a creat de a crede în El și de a-L  slăvi prin viețile noastre .

Cine nu are credință este păgubit de cea mai nobilă dintre virtuți. Credința este adevărată viață.

Fiecare dintre  crede în ceva … fiecare dintre noi se îndreaptă către o destinație finală.

Crezi tu în Dumnezeu?

 Crezi tu că atunci când călătoria ta aici pe pământ se va încheia vei ajunge în cer și îți vei petrece eternitatea acolo cu Dumnezeu ?

Sau  vei ajunge în iad și vei petrece eternitatea cu satana.

 Sună dur dar ESTE adevărul așa cum raiul există și iadul există amândouă sunt cat se poate de reale.

Dacă alegi să-l primești pe Dumnezeu , să te încrezi în El și să trăiești pentru slava numelui Său împlinind Cuvântul său vei ajunge în cer.

Însă dacă alegi să îi întorci spatele Celui care te-a creat vei  ajunge să trăiești o viață păcătoasă , pătimașă , ateistă și aceasta te va duce la disperare și distrugere în cat îți face necesară credinta și împăcarea cu Dumnezeu pentru a te smulge din ghearele păcatului și a pășii în adevăr.

Ispita te  ademenește păcatul odată ce te-a prins te ține mai mult decât ai vrea să stai , te duce mai departe decât ai vrea să mergi și te face să plătești mai mult decât ai vrea tu să plătești. 

( Nelu Brie )

Cu Dumnezeu însă poți birui totul.

1 Corinteni 10:13 spune:

Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească și Dumnezeu care este credincios nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre și împreună cu ispita a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea ca să o puteți răbda.

Credința este o componentă a sufletului un mod de a exista .

 Cine moare este păgubit de ceea mai nobilă dintre virtuți .

 Ea îl însoțește pe om în lupta cu păcatul ,în deznădejdea îndoielilor , în rătăcirea  intelectului , în confruntarea cu lumea înconjurătoare cu moartea și suferința , în zidirea lăuntrică , în desăvârșire și ea va fi prezentă și în creșterea ta transformarea ta.

( Ioan Ianolide )

Dumnezeu spune în Marcu 9:23 :

 Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede.

Stiind unde ești acum te întreb sincer …

Unde  vei ajunge când  vei  pleca de aici?

Veșnicia  ne este ESTE promisa la toți însă unde o vom petrece depinde doar de alegerea noastră.

Unde îți găsești liniștea? Care e refugiul tău? Aceasta spune multe despre noi. Oare cumpărăturile sunt cele care reușesc să îți readucă o stare de liniște sau poate vizionarea unui film sau meci de fotbal….? Sau poate munca este cea care te împlinește cu adevărat?

A devenit aproape un trend să simți că te regăsești la locul de muncă și să te identifici într-un mod, aproape patologic cu munca ta. Nu e greșit să simți că jobul este ceea cea ți-ai dorit din punct de vedere profesional, nu e greșit să muncești cu dăruire, dimpotrivă. Însă cred că merită să fim atenți la câteva aspecte și vă invit să facem o scurtă introspecție.

Dacă jobul tău interferează cu rolul tău de soț sau tată, de soție sau mamă, în așa măsură încât acestea din urmă sunt neglijate, dă-mi voie să îți spun că am rezerve în a privi locul de muncă drept o binecuvântare. Pentru că o binecuvântare venită din partea lui Dumnezeu nu va cere niciodată să îți compromiți familia. Nu, nici măcar de dragul ”nevoilor”: de a avea o casă, o mașină, o școală mai bună pentru copii, etc.

Psihologii spun că nevoia de a fi ocupat este o formă de răspuns la frică, traumă și distragere de la ceea ce s-ar putea să simțim dacă scădem ritmul. Oare dacă am scădea ritmul activităților noastre am simți că nu mai deținem controlul? Răspunsul la această întrebare ne poartă într-o altă discuție despre credință. În ce măsură poți să ai echilibru în viața ta, gândindu-te că Dumnezeu are grijă de toate nevoile tale? Iar când spun echilibru, mă refer la timpul investit în familie, în slujire, în muncă. Și apropo de refugiu, de care aminteam la început, cred că nu e bucurie mai mare decât să aștepți cu nerăbdare, după o zi de lucru să ajungi acasă în familie.

Iar dacă ajungi acasă și nu e atât de multă armonie precum crezi (și poate chiar ți se pare benefic pentru sănătatea ta emoțională să muncești mai mult, decât să te cerți), cine e vinovat? Armonia, fericirea și împlinirea în familie sunt direct proporționale cu cât te investești pe tine. Dacă acasă nu găsești refugiu de care ai nevoie este o problemă. Fie te lași mințit de diavolul, fie prioritățile tale nu sunt bine aranjate și nu te investești cu adevărat. Fă din familia ta o prioritate, nu doar la nivel verbal, ci faptic. Petrece timp cu soțul, soția, copii, astfel încât căminul vostru să fie locul în care vă regăsiți.

Învață să faci din Dumnezeu refugiul tău. Stai de vorbă cu Dumnezeu și spune-i tot ceea ce te frământă, construiește o relație cu El în fiecare zi și vei vedea că valurile din viața ta nu vor reuși să te mai scufunde, ci vor fi cele care te vor purta către următoarea experiență fascinantă cu Dumnezeu.

Ce este Cuvântul ?

De ce hrană zilnică ?

Avem nevoie de Cuvânt ?

Știi că ni se cere să citim si sa studiem Cuvântul lui Dumnezeu in fiecare zi ?

Chiar de doua ori pe zi ?

In Iosua 1:8 Scriptura spune :

Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta ,cugetă asupra ei zi și noapte , căutând să faci tot ce este scris în ea, atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune.

Știu că în cultura de azi oamenii nu mai primesc această învățătură sfântă, dreaptă, curată. O învățătură care a fost scrisă cu scopul de a ne învăța cum să ne trăim viața onorând-ul  pe Dumnezeu prin ea și implicit să ne bucurăm de ea.

Cineva spunea ca ..Ceea ce ești este darul lui Dumnezeu pentru tine însă ceea ce devii este darul tău pentru Dumnezeu..și mă gândesc…cum pot devenii ce vrea Dumnezeu?

Cuvântul Lui mă învață cum trebuie să fiu, cum trebuie să trăiesc…

Hai să descoperim ce este Cuvântul!

Cuvântul  vine din limba greacă – logos.

Logos in limba greacă are o gamă largă de înțelesuri inclusiv  cuvânt , discurs , rațiune , principiu , lege , istorie ,argument , explicație și definiție.

În filozofia greacă logosul a fost un concept central sugerând rațiunea  cosmică sau ordinea care guvernează lumea , o lege fundamentală care stă la baza ordinii naturale.

În contextul creștin logosul este identificat cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu văzut ca întruparea logosului divin.

Scriptura declară că Iisus Hristos este înțelepciunea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1:30 spune :

Și voi prin El sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire,sfințire și răscumpărare.

Isus Hristos este revelația desăvârșită a naturii și persoanei lui Dumnezeu.

Coloseni 2 : 9 spune :

Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.

Precum cuvintele unei persoane îi descoperă inima și mintea așa și Hristos – Cuvântul descoperă inima și mintea lui Dumnezeu.

Ioan 14 : 9 spune :

Cine ma văzut pe Mine a văzut pe Tatăl !

De ce hrană zilnică?

Așa cum trupul nostru are nevoie de hrană zilnic pentru a putea face față la fiecare zi care ne stă  înainte și sufletul nostru are nevoie la fel de mult de hrană sănătoasă zi de zi iar Cuvântul lui Dumnezeu este hrana pentru sufletul nostru.

Matei 4:4 spune :

Omul nu trăiește numai cu pâine ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu este sursa vieții spirituale și a mântuirii, acest cuvânt ne oferă îndrumare, speranță și putere pentru a trăi o viață plăcută lui Dumnezeu.

DE CE AI NEVOIE DE  CUVÂNT ?

Cred cu tărie că  Scriptura este singura carte care poate pe deplin și suficient să rezolve toate problemele cu care se confruntă un om. Scriptura vorbește puternic și relevant tuturor celor care doresc să o asculte pentru că are rezolvare și răspuns  la orice problemă. Ea se completează, este autentică, este adevărată, este vie, este lucrătoare, este biblică, este practicată, are autoritate si este la fel de autentică la fel cum a fost și la începuturi.

2 Timotei 3 : 17 spune :

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos, să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire.

Isaia 55 : 11 spune :

Tot așa  și cuvântul Meu care iese din gura mea nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.

Pentru mine Cuvântul lui Dumnezeu este o comoară  …mi-a schimbat viața și încă o face, mă învață, mă mustră dar mă și îndreaptă. Fără acest cuvânt m-aș pierde pentru că mă călăuzește pe calea care duce in cer…nu este mereu ușor dar cu Domnul totul este posibil!

Strânge Cuvântul în inima ta și vei descoperii o comoară!

Îmi persistă în minte, de ceva vreme, o întrebare asupra căreia am meditat mult și anume: ”Ce poate să ne schimbe pe noi cu adevărat?” Citeam zilele trecute despre un studiu asupra femeilor evreice care au trecut prin trauma extremă a deportării în lagărele de concentrare, care indicau o tendință neașteptată. Cu cât trauma fusese pentru supraviețuitoare mai cumplită, cu atât ele se arătau la vârsta senectuții mai senine și mai stăpâne pe propria lor viață. O rezistență aproape stranie pe care aceste femei au căpătat-o. În timp ce analizam acest studiu mă gândeam cât de mare este influența mediului în care creștem, în care ducem viața de fiecare zi, asupra noastră și o concluzie pripită ar putea lămuri orice dilemă: ”ceea ce ne schimbă este puterea mediului în care trăim”. Dar nu ne place să ne pripim, nu-i așa? De aceea, propun să mai stăruim asupra subiectului, venind mai aproape de noi, în vremea pandemiei.

Atunci când a izbucnit pandemia și odată cu ea, valul de restricții, mulți afirmau că nimic nu va mai fi niciodată la fel, că totul se va schimba, mai ales, oamenii. Evident că această expresie se referea la faptul că oamenii vor deveni mai buni, mai altruiști pentru că și-au dat seama de adevăratele valori. Dacă ne amintim rafturile de făină și drojdie care erau aproape goale, aș spune că altruismul nu a fost neaparăt în vizorul schimbării românilor, la acel moment. Iar dacă ne uităm la cum suntem acum, după ce pandemia s-a încheiat, ne dăm seama că nu au apărut schimbări prea mari sau cel puțin, nu schimbări permanente.

Propun să medităm puțin asupra a ceea ce înseamnă schimbarea cu adevărat. Eu am ajuns la concluzia că unica situație în care schimbarea devine transformatoare este întâlnirea cu Hristos. Dacă nu ai o întâlnire de gradul 0 cu Dumnezeu, poți să admiți că ai învățat câteva lecții din pandemie, din mediul favorabil sau nefavorabil în care ai crescut, însă nimeni nu garantează că aceste lecții nu vor fi uitate. Ori când te întâlnești cu Hristos, transformarea este permanentă și autentică :

”Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din moți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.

(Rom.6:4)

Îmi doresc să fim schimbați de Harul lui Hristos și credința noastră în Jertfa Lui. Poate că viața sub semnul unui ”acum” care poate fi ultimul și a unui ”mâine” care ne este refuzat, se reașează, însă nu are motorul care să o facă să rămână schimbată, de aceea, avem nevoie de Dumnezeu.