Ți s-a întâmplat să ieși în pădure la plimbare într-o zi de vară și să descoperi în plimbarea ta un izvor cu apă rece, curată, plimpede, cristalină …și să nu poți să nu te apropii de ea, să nu-ți cufunzi mâinile, să le umpli cu acea apă ca să-ți potolești setea?

Si mă întreb dacă trupul tânjește după apă atunci când este însetat cum tânjește sufletul după apa care îl poate sătura pe deplin.  

Te-ai gândit vreodată la faptul că așa cum trupul tău este însetat și are nevoie de apă la fel este și sufletul?

Dacă trupului atunci cînd îi este sete îl săturăm cu apă cu ce săturăm sufletul nostru atunci când este însetat?

Și poate părea ciudat dar ..da ..și sufletul nostru este însetat nu numai trupul nostru.

Marele nostru Creator în înțelepciunea Lui desăvârșită atunci când a creat omul nu doar că L-a creat după chipul și asemănarea Lui dar a pus în sufletul omului o sete după EL.

Camelia Căpușan  ( medic neurolog ) spune:

Dumnezeu a creat în inima noastră un loc care are forma Lui și care nu poate fi umplut, înlocuit sau săturat decât cu Dumnezeu însuși!

Am fost creați din El, am fost creați prin El și am fost creați pentru El!

Ce este setea pentru trup?

Setea este mecanismul fiziologic de bază prin care organismul semnalează nevoia de a consuma lichide, apărând atunci când scade cantitatea de apă din sânge și țesuturi.

Această senzație, controlată de hipotalamus declanșează instinctul de a bea apă pentru a restabilii echilibrul hidric și a prevenii deshidratarea.

Dex-ul ne dă această definiție:

Senzația fiziologică pe care oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din cauza deshidratării țesuturilor din organism.

Figurativ:,, poftă, dorință arzătoare, dor, cu pasiune, cu nesaț,,.

 Această sete pe care Dumnezeu a pus-o în inima omului de la creație, este o sete care descrie dorința profundă a sufletului uman după sens, iubire absolută și comuniune cu Creatorul.

Această chemare interioară este o invitație de a te apropia de Izvorul vieții. În perioadele de căutare, sufletul omenesc tânjește după împlinire și echilibru, liniște și împăcare interioară o stare pe care o poți regăsi doar în prezența lui Dumnezeu.

Părintele Sever Negrescu spune

În fiecare din noi există o sete de Dumnezeu pe care greu ne-o însușim.

Cum poți potoli setea trupului?

Setea se potolește cel mai eficient consumând lichide treptat, nu dintr-o dată, pentru a permite organismului să le absoarbă corect. Baza o constituie apa plată!

Aportul zilnic de lichide pentru un adult sănătos este de 35 – 40 ml/kg adică un adult de 60 de kg consumă o medie de 2,5 l de apă pe zi .

Setea pe care o simți trebuie potolită. Trupul te anunță, te avertizează atunci vând îi este sete, este o alarmă normală.

Dacă nu ne potolim setea , în final vom muri.

Noi nu putem trăi multă vreme fără apă,( Isus a postit 40 de zile fără hrană) putem trăi mai mult fără hrană dar nu fără apă.

Trupul are nevoie de apă ca să ramână în viață.

În dicționarul Webster este explicată setea ca ,,dorință dureroasă,, ca ceva ,,chinuitor,, – ca și când ai avea o dorință atât de mare încât te doare.

Este normal să însetezi, este ceva firesc, este natural, pentru că este făcut de însuși Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne condamnă pentru această sete pe care o avem în schimb El însuși ne invită la Izvorul care îți  satură setea.

În Ioan 7: 37 Domnul Isus spune :

Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.

El ne invită la Cel care este Izvorul însăși pentru că El este izvorul vieții.

Atunci când vii la El setea sufletului tău este potolită pentru că El o astâmpără și îți dă ceea ce sufletul tău are nevoie.

David spune in Psalmul 42..

Cum dorește un cerb izvoarele de apă așa te dorește sufletul meu pe Tine,Dumnezeule!

Te-ai întrebat vreodată la ce anume se referă David aici.

El a fost un om care a crescut printre animale, a fost un vânător.

El a vânat animale sălbatice, iar după cuvintele scrise cu siguranță a vânat și cerbi.

Cerbul este un animal sălbatic, remarcabil prin ținuta sa maiestuoasă și elegantă. Masculii sunt mai mari decât femelele (ciutele) și prezintă coarne ramificate, pline, care cad anual și cresc la loc.Sunt animale timide și precaute, cunoscute pentru auzul și mirosul lor extrem de fin.

In perioadele în care este permisă vânătoarea câinii care vânează se apropie  silențios apoi atacă brusc pentru a crea panică și a izola cerbul de restul turmei.

Acesta este hărțuit, alergat pe distanțe lungi (chiar kilometri) pentru a fi obosit. Odată ce victima începe să de-a semne de epuizare extremă câinii se năpustesc asupra lui în grup.

Scopul este să fie prins de după ureche și târât într-o parte și în alta. Apoi este mușcat de gât iar acesta nu mai are șanse.

Dacă se întâmplă să fie mușcat în coastă și nu la baza gâtului  cerbul are șanse foarte mari să scape.

Dacă este atacat cerbul și rana este adâncă ,dacă îl mușcă cu dinții și nimerește aorta șansele cerbului de a scăpa scad considerabil.

Dacă nu găsește apa cu care se poate răcori atunci sângele curge tot mai repede afară pentru că dacă fuge inima pompează și mai repede.

Dacă cerbul ajunge la apă atunci rămâne în viață.

Cerbul știe că este pierdut dacă nu gasește apă el pur și nu poate trăi.

Atât timp cât rămâne în apropierea acestei ape, nu îl poți prinde, dar dacă se îndepărtează și nu mai gasește altă apă este ușor de prins.

Un cerb știe aceasta de aceea rămâne in apropierea apei pentru a ajunge repede la ea.

Vă puteți imagina un cerb care este atacat ,care este încolțit undeva unde nu este apă cum își ridică botul în sus pentru a cere ajutor ?

Și atunci dacă cerbul are această nevoie acerbă de sete cum suntem noi oamenii?

Setea este nevoie de plăcere, de satisfacție, scrisă în noi.

Acestă sete nu este vinovată, a fost creată de Dumnezeu pentru că doar El cel care te-a creat te  poate împlini pe deplin.

Tot ce înlocuiește locul lui Dumnezeu în inima noastră devine un idol.

Când nu ne umplem din El alegem fântâni greșite care nu numai că nu ne potolesc setea ci ne golesc și mai tare astfel devenim insensibili la sete.

Setea ne-a fost dată de Dumnezeu pentru a ne călăuzi spre El ,spre nevoia de El, spre dependența de El și implicit resursele sale.

Uneori căutăm împlinirea în locuri greșite și descoperim că doar venind la Isus la credința în El avem oportunitatea de a ne potoli setea corect.

Pentru a ne potoli setea uneori ne folosim de oameni sau activități ca resurse de umplere și împlinire personală.

Aceste fântâni din care încercăm să ne potolim setea nu doar că nu ne satură dar ne și golesc mai mult.

Vei descoperi fântânile din viața ta  atunci când se înfundă sau secătuiesc.

Când vom căuta să ne potolim setea pe cont propriu vom fi dezamăgiți în final pentru că sursa corectă rămâne Dumnezeu.

Recunoaște-ți setea și apelează la Dumnezeu pentru satisfacere.

Când vii cu setea ta la El vei găsi în prezența Lui tot ce ai nevoie pentru a-ti continua drumul cu credință și puritate.

Isus ne promite o apa spirituală care potolește setea și revitalizează sufletul :,, oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete,,.

Hai la Hristos și potolește-ți setea!

A înviat Isus și pentru tine?

Ce reprezintă ÎNVIEREA pentru tine?

Este viu Domnul pentru tine?

Mă întreb ce a reprezentat pentru ucenici Învierea?

Cred cu certitudine că Învierea a fost o taină, o experiență unică,un eveniment care a schimbat viața celor din jur.

Mă gândesc la ucenici, la timpul petrecut împreună cu Domnul Isus. 

Să stai alături de El, de Rabunii (Învățătorul), de Cel care știe totul, Cel care are răspunsul la fiecare întrebare.

Împart aceste perioade în două etape: înainte de Înviere și după Înviere.

Cum au fost ucenicii înainte de Înviere?

Privind în urmă la modul și văd modul minunat în care Domnul Isus alege cei 12 ucenici.

Oameni obișnuiți, oameni simpli cu bune și rele, cu trăiri normale, cu plusuri și minusuri, cu școală și fără școală.

Frumusețea stă în faptul că Domnul Isus a ales oameni ca și noi, oameni ca mine și ca tine, oameni învățabili…chiar nu cred că au fost diferiți de noi, au avut luptele lor, oameni cu bucurii și cu tristeți, cu realizări și cu eșecuri. Oameni din diferite domenii de activitate: pescari, vameși, doctori.

Au fost învățați direct de Isus din învățăturile și pildele Sale, au fost martori la minunile făcute.

Au fost crescuți, educați și echipați de însuși Mântuitorul

Un proces aparte de formare, 3 ani și jumătate de umblare cu Hristos.

Cum I-a ales pe cei 12 ucenici ?

Pentru Dumnezeu diferențele nu sunt defecte ci calități. Fiecare a fost unic și deosebit în felul lui.

Temperamente diferite , caractere diferite ..unici..

Ei nu au fost aleși pentru că au fost speciali, au fost aleși pentru că au răspuns chemării…mulți L-au auzit pe Isus însă puțini au fost cei care au lăsat totul și au mers după El…au fost disponibili.

Isus a ales oameni simpli, a ales oameni cu potențial…Isus nu sa uitat la starea lor actuală, El  nu I-a văzut cum erau ci cum pot devenii..

Exemplu: Petru =istabil – devine lider. 

Matei=corupt – devine martor credincios

Nu înseamnă că alții nu puteau fii aleși..aici e partea care schimbă lucrurile..nu era că ceilalți nu aveau nici o șansă ci că aceștia au fost cei care au răspuns chemării.

Concluzia este că nu există oameni aleși pentru că sunt mai buni sau mai speciali ÎNSĂ există oameni care răspund și oameni care nu răspund.

Modelul nu sa schimbat..Dumnezeu nu caută perfecțiune sau statut ci caută disponibilitate reală ,disponibilitate constantă.

Să știi dinainte că unul te va vinde, altul se va lepăda de tine, altul se va ascunde și Tu să îi iubești în continuare, aici vedem atât de clar diferența dintre Dumnezeu și om.

Dumnezeu se uită la ce poți deveni iar omul se uită la ce ești deja.

Pentru Dumnezeu timpul nu s-a oprit în loc atunci când a fost trădat ci a continuat cu aceiași dragoste să îi învețe cum să lupte cu păcatul atunci când inima i-a fost îndurerată și copleșită nu a lăsat-o să îl conducă ci a supus-o rațiunii prin credință.

Timp de 3 ani cei 12 ucenici l-au însoțit pe Isus fiind martori la viața pe care El a trăit-o.O viață trăită în mijlocul minunilor,învățăturilor și predicilor rostite tuturor celor din jurul său.

Deși l-au urmat adesea ei nu au înțeles pe deplin misiunea Sa.

Evangheliile ne arată ca ucenicii se îndoiau uneori și aveau dificultăți.

Au fost într-un proces de învățare continuă. Ei au trăit anumite lucruri cu Isus în acea perioadă.

Nu înțelegeau misiunea lui Isus.Atunci când Isus le vorbea despre moartea și suferința Sa ei adesea nu înțelegeau,erau confuzi.

Aveau discuții între ei despre cine va fi cel mai mare în Împărăție demonstrând ca încă gândeau pământește,vedeau lucrurile cu ochii firești și nu cei spirituali.

Ne putem oglindi în ei ca oameni,acei oameni simpli cu slăbiciuni și cu defecte uneori foarte evidente.

Îl avem exemplu pe Petru cel impulsiv care în Grădina Ghetsimani era gata să scoată sabia iar la scurt timp după se leapădă de Isus de frică.

Iacov și Ioan au vrut la un moment dat să ceară foc din cer peste un sat care nu i-a primit.

Au demonstrat lipsa de veghe și frică  în momentele critice.La proba decisivă au eșuat.

Poate datorită epuizării,oboselii în Grădină Ghetsimani, în loc să se roage alături de Isus au adormit de mai multe ori.

Când  Isus a fost arestat Biblia notează că toți ucenicii l-au părăsit și au fugit. S-au ascuns în spatele ușilor încuiate de frica autorităților.

Cum au fost ucenicii după înviere?

Scepticism și deznădejde.Dupa răstignire ucenicii au fost complet dărâmați,ei nu se așteptau la înviere ( deși Isus le-o prezise).

Când femeile au venit să le spună ca mormântul este gol ei au considerat spusele lor drept basme, doi dintre ei se întorceau spre Emaus triști considerând ca totul s-a terminat odată cu moartea Învățătorului.

Înainte de înviere ucenicii au fost lipsiți de putere spirituală.

Schimbarea lor radicală în apostoli curajoși gata să moară pentru credință este considerată de istorici una dintre cele mai mari dovezi ale realității învierii.

După înviere ucenicii au trecut printr-o transformare profundă trecând de la

a învăța de la Hristos la a aplica și a transmite,de la formare la misiune,de la frică și confuzie la putere și claritate.

Înainte de înviere îl urmează pe Hristos iar după înviere îl reprezintă pe Hristos.

După înviere ucenicii au trecut printr-o schimbare radicală de la oameni dărâmați de frică și vinovăție la apostoli curajoși gata să-și dea viața pentru adevărul pe care l-au văzut și pe care acum îl cred din totală inima.

Această transformare a trecut prin mai multe etape:

1. De la frică la bucurie ( primele momente ):

Imediat după răstignire ucenicii erau izolați și încuiați de frica autorităților.

Neîncredere :

Când femeile au adus vestea învierii mulți ucenici au fost sceptici.Petru și Ioan au alergat la mormânt să verifice iar Toma a crezut abia după ce a atins rănile.

Recunoașterea :

Întâlnirile cu Isus ( pe drumul spre Emaus sau pe malul mării Tiberiadei) le-au schimbat stare de spirit din tristețe profundă în bucurie uluitoare.

2. Perioada de 40 de zile ( pregătirea )

În acest interval Isus nu a stat permanent cu ei ci li s-a arătat de mai multe ori pentru a-i învăța.

Intelegerea Scripturilor :

Le-a explicat cum toate profețiile Vechiului Testament se refereau la El.

Restaurarea lui Petru :

Pe malul mării Isus la iertat pe Petru  pentru cele 3 lepădări dându-i misiunea de a păstorii oile Sale.

Mandatul misionar:

Le-a dat porunca de a merge în toată lumea s‐a propovăduiasca Evanghelia.

3. Pogorarea Duhului Sfânt ( transformare totală ):

Momentul decisiv au fost Rusaliile când au primit Duhul Sfânt.

Curaj incredibil :

Cei care se ascunseseră au ieșit în piețele publice din Ierusalim vorbind fără teamă în fața mulțimilor și a conducătorilor care îi persecutau.

Puterea de a face minuni :

Au început să vindece bolnavii și să facă semne miraculoase în numele lui Isus.

Martiriul :

A venit cu un preț această transformare, aproape toți ucenicii ( cu excepția lui Ioan) au murit ca martiri refuzând să se lepede de mărturia ca l-au văzut pe Hristos înviat .

Uitându-mă la ucenici mă văd pe mine, acel om simplu plin de defecte,cu frici și griji,cu probleme, acel om pierdut care  s-a întâlnit cu Hristos și a fost schimbat.

Odată cu moartea Domnului Isus am murit și noi și tot odată cu învierea Lui am înviat și noi.El trăiește în noi prin Duhul Sfânt.

Învierea este fundamentul credinței creștine. Cea care a biruit moartea ,cea care rămâne o minune și nu o putem descrie ci o putem doar crede.

Eu cred ca Domnul meu e viu. Dacă El  nu ar fi viu nici eu nu aș trăi.

 Dacă El nu ar fi înviat păcatele nu ar fi fost iertate iar eu nu aș fi răscumpărată.

Îl iubesc și îl iubesc nu pentru ce primesc de la El ci pentru ceea ce este El.

El nu se  schimbă, El  este același,ieri,azi și în veci.

Mi-e învierea mi-a schimbat viața sunt un om  nou ,sunt răscumpărată și iertată de toate păcatele, sunt un  om nou care trăiește prin HAR zilnic, sunt iubită și binecuvântată, sunt liberă ,cetățeana a cerului, înviată împreună cu El.Traiesc o altă viață.

Și acum te întreb pe cine cititor drag…este Hristos viu și pentru tine?

A înviat și în viața ta?

Îl iubești pentru ce îți oferă sau pentru ce este El?

Te chem cu dragoste să accepția aceasta înviere și în viața ta.

Să îi dai voie să îți învie viața ,să te scoată de la întuneric la lumină,de la moarte la viață.

Doar EL poate face această transformare. Prin rănile lui suntem tămăduiți.

Fii un om care nu crede doar în înviere ci trăiește deplin în ea,nu fii doar un martor al învierii ci fii chiar dovada ei.

Te-ai intrebat vreodată la ce s-a gândit Creatorul atunci când te-a creat sau pentru ce
te-a creat?
Sunt intrebări la care fiecare din noi am căutat răspuns măcar odată în viață.
Drag cititor doresc să te invit într-o mică călătorie în care să descoperim împreună
măreția lui Dumnezeu.
Unii oameni de știință în toată cunoștința lor au recunoscut mâna perfectă și
desăvârșită a lui Dumnezeu în creație.
În corpul uman există tone de molecule de proteine, însă există o moleculă de bază
molecula de adeziune celulară care literamente ține pielea și organele noastre
împreună. Este lipiciul sau armătura corpului uman, iar această moleculă de proteine
se numește LAMININA.
Ea menține țesutul uman laolaltă, fără ea celulele își pierd structura,organele cedează
iar viața se prăbușește. Ceea ce uimește este forma ei structura sa moleculară are
forma unei cruci.
Știința explică laminina în termeni funcționali: leagă celulele, ancorează țesutul,
menține ordinea.
Scriptura o explică în termeni spirituali Coloseni 1: 17 spune

El este înaintea tuturor lucrurilor și toate lucrurile se țin împreuna în El.

Ordinea nu se susține singură. Creația nu se autoorganizează, Hristos este cel care o
ține la locul ei.
Hristos susține realitatea ,ce declarație din Mâna Creatorului.
Hristos nu doar inspiră sens ci susține realitatea.
De la galaxii la celule, ordinea necesită autoritate. Și această autoritate este Hristos
pentru că El este sursa. Îndepărtați sursa și totul se fragmentează.
Lumea modernă se simte confortabil cu Isus ca învățător sau simbol.
Scriptura îl prezintă ca infrastructură, ca fundație, ca temelie ”piatra din capul
unghiului’’.
Nu doar Mântuitorul sufletelor ci și cel care împiedică existența să se destrame

Laminina nu dovedește Evanghelia, ci o repetă.
Cu mult înainte de microscoape, Scriptura a declarat adevărul pe care știința încă îl
recuperează.

Credința este recunoașterea ordinii și a supunerii față de sursa sa.
Doctorii după mai multe cercetării au descoperit că fiecare organ din corpul nostru are
un cod al fericirii și anume:
Inima iubește adevărul, recunoștința , mișcarea .
Oasele iubesc rutina zilnică, siguranța și soarele.
Plămânii iubesc eucaliptul, aerul umed respirat și cântatul pentru că degajează
tristețea înmagazinată.
Ficatul iubește să renunțăm la resentimente și să avem o clariate în emoții.
Creierul iubește învățatul, soarele dimineața și renunțarea la trăirea în trecut.
Rinichii iubesc rutina care scoate corpul din modul de supraviețuire.
Ochii iubesc lumina de dimineață și de seară, focusarea la distantă,clipirea conștientă
la frumos, practicarea curiozității.
Când ne uităm în detaliu la fiecare celulă pe care a creat-o Dumnezeu și pe care a
programat-o unde să se așeze, și ce funcție are și cum trebuie să lucreze în organism nu
putem decat să rămânem muți de uimire și plini de recunoștință față de cel mai mare
Maestru.
Suntem o operă de artă creată de însuși Marele Creator după chipul și asemănarea Lui.

Scriptura ne învață că omul este compus din trup, suflet și duh.
Trupul este partea materială a omului dotată cu simțuri..auz, văz, miros, gust și pipăit.
Trupul este acea parte din om care se va întoarce intr-o zi în pământ.
Sufletul este partea spirituală a omului, cel care îl ține în viață. El este compus din
Intelect, voință și sentimente .
Intelectul ne dă abilitatea de a gândi.
Voința ne dă abilitatea de a alege și de a lua decizii.
Sentimentele ne dau abilitatea de a trăi emoții ca bucurie, tristețe, mângâiere sau
durere, încredere sau descurajare, siguranță sau teamă.
Duhul este de asemenea parte din ființa noastră spirituală.
Scriptura se refera la acestă parte ca fiind Inima Omului-partea centrală a ființei
noastre.

Duhul omului este locul în care are loc comuniunea cu Dumnezeu, atunci când ne
rugăm, citim Biblia, sau când medităm la Cuvântul lui Dumnezeu.
Tot ce este omul este ideea lui Dumnezeu și de aceea tot creditul îi aparține Lui.
Cred din toată inima căci Cel care te-a creat te cunoaște pentru că El ți-a pătruns
gândul când te-a creat în atelierul Său…și înainte de a fi creat, ai fost prima dată în
inima Lui și acolo te-a iubit prima dată.
Prima iubire, primul gând, creația ia ființa prima dată în inima Lui și apoi în mâinile
lui…’’să facem Om după chipul și aseamănarea noastră’’…ce onoare…ce dragoste…și
câtă profunzime ca acel gând să prindă viață și să fie o poveste cu chip de om scrisă în
veșnicie.
Fiecare om are povestea lui scrisă din veșnicie în inima Marelui Maestru.
Pentru că fiecare este o operă de artă ,creat cu atâta atenție, migală în detaliu fără
greșeală, fără cusur..după regula Lui…perfect!
Ochiul Lui străpunge miliardele de neuroni ordonându-le să ia ființă și să-și împlinească
scopul pentru care au fost create.
Cine mai bine ca Dumnezeu, ca cel care te-a creat să te poată cunoaște așa cum nu o
știe nimeni ..dar frumusețea desăvârșită stă în faptul că în momentul creației El a văzut
toate zilele vieții tale, cu bucurii, cu tristeții, cu reușite, cu eșecuri, cu dezamăgiri și cu
alegeri și în pofida tuturor lucrurilor El alege să te creeze și pe deasupra iți pregătește și
un viitor și o răsplată care ține doar de tine DACĂ îl vei alege pe Cel care este
Calea, Adevărul și Viața…pe ISUS HRISTOS!

DINAINTE DE A TE FI CREAT A PREGĂTIT ȘI PLANUL DE RĂSCUMPĂRARE PENTRU
TINE..pentru că El a văzut toate zilele vieții tale înainte să fi fost vreuna din ele…
Dacă începutul a depins de El finalul depinde de tine…alege înțelept!

Oare ne mai trăim noi viața cu bucurie?
Ne mai bucurăm noi de minunile și binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dăruiește zilnic?
Sunt întrebări pe care mi le adresez mie personal sunt întrebări pe care ți le adresez ție drag cititor.

Ce este bucuria? Cum se manifestă ? Cum ar trebui să trăim noi bucuria?
Bucuria este un sentiment de mulțumire și de satisfacție sufletească ..cel puțin asta spune Dicționarul Explicativ al limbii române.
A fi fericit nu este tot una cu a fi bucuros.
Fericirea depinde de circumstanțe iar bucuria este o stare de a fi.
Fericirea e o emoție în care te simți foarte bine datorită circumstanțelor.
Mulțumirea înseamnă să fii bucuros sau împăcat indiferent de circumstanțe.
Fericirea este o stare emoțională care vine și pleacă iar bucuria este o stare de bine ,de împlinire pe termen lung care persistă chiar dacă în momentul respectiv te simți trist pentru că știi că vei trece peste.
Bucuria este o roadă pe care o produce Duhul Sfânt în viața noastră , și Duhul dorește ca bucuria noastră să fie constantă, o stare fundamentală spre deosebire de fericire care atunci când o căutăm realizăm că are suișuri și coborâșuri.
Bucuria adevărată vine din Dumnezeu, te conectează cu Dumnezeu, te aduce la El și durează pentru că vine din El cel care este veșnic.
Este o alegere…alegi să te bucuri indiferent de circumstanțe, probleme,persoane.
Fericirea te limitează la aici și acum, bucuria te duce dincolo de prezent,transcende prezentul pentru că vine din etern.
Bucuria de moment este o stare actuală, o stare de veselie,o fericire punctuală .
Bucuria profundă este o armonie interioară ,o conexiune cu Dumnezeu,o stare de bine durabilă.
Cuvântul bucurie apare în Scriptură de 550 de ori.
Scriptura este cartea bucuriei pentru vestea cea bună ce o are pentru cel păcătos și pentru promisiunile glorioase ce le are pentru cel credincios.

Filipeni 4:4 spune

Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic  bucurați-vă!

Bucuria nu trebuie sa fie o emoție trecătoare ci o atitudine constantă bazată pe credință.
Bucuria este o poruncă ,NU o recomandare!
John MacArthur declara: ,, Nu există nici un eveniment sau împrejurare care poate avea loc în viața oricărui creștin care să îi diminueze bucuria creștină.,,
Bucuria este o parte din moștenirea Domnului, o bucurie care transcende,o bucurie care trece dincolo de toate pentru că suntem chemați ca indiferent de ce se întâmplă, de situații, de circumstanțe suntem chemați la o bucurie necondiționată, continuă care nu depinde decât de Hristos pentru că chiar și în vremurile grele dar cu adevărat grele ea nu este anulată pentru că izvorăște din sursa vieții care este Hristos.
Bucuria este o roadă a Duhului Sfânt,de aceea ea este supranaturală, este o bucurie spirituală,este o lucrare,un dar.
Și dacă este lucrarea Duhului Sfânt ,poate te intrebi..de ce mi se poruncește să mă bucur?
Fiecare poruncă este o poruncă spre sfințenie și aceasta poate fi produsă doar de Dumnezeu și totuși voința noastră este implicată în acest proces.
Deși bucuria este un proces al Duhului Sfânt ea nu ne ocolește voința.
Noi trebuie să ne instruim voința în ce privește firea pămânească pentru ca lucrarea Duhului Sfânt să aibă loc.
Trebuie să fim implicați. Este o lucrare a Duhului Sfânt dar nu fără voia noastră.
Experiența bucuriei creștine se revarsă de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt și apoi se revarsă prin noi.
Bucuria creștină este emoția care izvorăște dintr-o încredere profundă a creștinului că Dumnezeu este în controlul absolut al tuturor lucrurilor și le va folosi pentru binele nostru aici și pentru slava noastră în veșnicie.
Bucuria creștină nu este o emoție bazată pe altă emoție .Nu este un sentiment bazat pe alt sentiment ci este un sentiment bazat pe un fapt.
Este un răspuns emoțional la ceea ce știm că este adevărat cu privire la Dumnezeu.
Aceasta este esența ei.
De ce trebuie să ne bucurăm totdeauna?
• de caracterul lui Dumnezeu. Când învățăm să ne bucurăm de cine este Dumnezeu devenim mai încrezători, ne crește credința.
• de lucrarea Domnului Isus. El ne-a adus MÂNTUIREA.
• de lucrarea Duhului Sfânt. El produce dragoste și bucurie.
• de binecuvântările spirituale. În Hristos locuiește trupește toată plinătatea lui Dumnezeu și în El suntem desăvârșiți.
• de provindența divină. Să știi că Dumnezeu dirijează toate evenimentele care există în univers și le face pe toate să lucreze împreună pentru binele tău în timpul de aici și penru gloria ta în veșnicie un sop perfect – desăvârșit.
• de promisiunea slavei viitoare. Noi știm că Cel căruia i-am încredințat viața noastră ne va păstra pentru eternitate.
• pentru rugăciunile ascultate. Dumnezeu răspunde la fiecare rugăciune după voia sa desăvârșită, pentru binele tău suprem în tip și pentru slava ta din veșnicie.
• de Scriptură și pentru predicarea ei. Pentru călăuzirea pe care o primim din Cuvânt și pentru resursele care ne satură sufletul.

Și dacă am văzut o mică parte din motivele pentru care trebuie să ne bucurăm să vedem ce ne împiedică bucuria.
Piedici în calea bucuriei..
O mântuire falsă, satan însuși, necunoașterea, necredința, nemulțumirea, așteptările false, mândria, uitarea, lipsa de rugăciune și poate cel mai periculos dintre toate sentimentele.
Da sentimentele…sunt problema majoră care împiedică bucuria.
Oamenilor le lipsește disciplina de a acționa în viața lor pe baza înțelegerii adevărului divin și astfel ajung într-o mare nedisciplinată de emoții.
Ce putem face să nu fim controlați de emoțiile noastre?
Dumnezeu ne-a creat persoane raționale și sentimentele noastre trebuie să fie controlate de rațiune. Emoțiile noastre trebuie să răspundă minții noastre, rațiunii noastre. Noi nu putem să cedăm cu totul sentimentelor. Am trăi într-un haos total .
Dacă ar face fiecare ce simte ar fi un dezastru total.
Sentimentele nu pot să îți guverneze viața, nu poți fi conduc de ele, trebuie ținute sub control.
Oamenii care nu sunt născuți din nou nu își pot controla emoțiile.
Pe de altă parte una din lucrările pe care le produce Dumnezeu în viața creștinului este restaurarea sentimentelor la ceea ce a intenționat Dumnezeu de la început .
Astfel restaurat fiind cu o natură nouă sentimentele pot fi controlate de Dumnezeu și supuse voii Lui cu ajutorul Duhului Sfânt prin Cuvânt.
Așadar emoțiile noastre răspund la ceea ce știm despre Dumnezeu iar astfel bucuria noastră va veni din Cel care o produce ,din Adevăr.
Noi trăim pe baza adevărului din care ne vine bucuria și nu pe baza sentimentelor.
Cunoaște-l pe Dumnezeu și lasă bucuria să îți inunde inima
Tu pentru ce te bucuri astăzi?

Iubesc această perioadă a anului. Îmi place, de asemenea, anotimpul iarna, iar luna decembrie are un farmec aparte, mai ales perioada Crăciunului. Dar scriind aceste rânduri îmi trece prin minte o întrebare: ”Cu ce asociezi Crăciunul?„ Dacă răspund premeditat, pot să formulez un ”răspuns spiritual”, însă dacă răspund fără să mă gândesc prea mult cred că mă gândesc la colinde, la familie, atmosferă. Evident, îmi dau seama că în primul rând, Crăciunul este despre Hristos, care s-a întrupat pe pâmânt pentru a ne salva, dar dacă nu meditez în mod voluntar la aceasta sunt luată de val, de ceea ce încântă privirea.

Voi cu ce asociați Crăciunul? Cu lumini și beculețe, cadouri, cozonaci, mese bogate, haine noi, colinde sau poate cu ideea de familie, de Hristos? Insist să nu vă grăbiți să răspundeți. E o întrebare retorică și cred că merită să fim sinceri atunci când ne oferim răspunsul la aceasta.

Ce e cu această pledoarie pentru introspecție…? Vreau să spun că dacă nu ne propunem în mod intenționat să medităm la adevăratul motiv al sărbătorii Crăciunului, vom merge luați de val. Pentru că Biblia spune: ”omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1Sam.16:7) Nu sunt greșite cadourile, colindele sau timpul special petrecut cu familia, care aduc o atmosferă plăcută de sărbători, dar semnalul de alarmă este să nu uităm esența Crăciunului: Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, întrupat să ne salveze.

Să nu uităm că perioadele de sărbătoare nu sunt pauze spirituale, ci dimpotrivă, ar trebui să fim ”împrospătați” reamintindu-ne această Veste Bună. Provocarea pe care aș vrea să o avem de acest Crăciun este să ne gândim în mod intenționat la ceea ce a făcut Hristos pentru noi atunci când s-a întrupat. Cine altcineva ar fi fost în stare să lase toată slava și gloria Cerească pentru a veni pe pământ să moară pentru păcătoși? Nimeni, doar Hristos în dragostea Sa nemărginită pentru noi. De acest Crăciun, lasă inima ta să fie copleșită de iubirea lui Isus, dă la o parte zidurile pe care le-ai construit, lasă apărarea în seama lui Hristos și bucură-te de pacea care vine din El.

Mai este inima ta recunoscătoare?

 Mai porți tu haina mulțumirii ?

Avem tendința de a ne lăsa conduși de sentimente , de cum decurg lucrurile in viața noastră și în funcție de ele ne decidem dacă suntem mulțumiți sau nu.

Și mulțumirea prinde viață atunci când dorințele noastre sunt împlinite ,când totul în jurul nostru decurge așa cum ne dorim noi…și dacă cumva lucrurile decurg diferit de voia noastră atunci nemulțumirea își face simțită prezența și ne fură pacea, bucuria și ne amărește.

Mulțumirea este importantă și necesară in viața noastră.

 Mulțumirea este o binecuvântare pentru sufletul omului. Ea se naște in inima omului care se ancorează în Dumnezeu și nu ține cont de circumstanțe sau de trăirile noastre pentru că atunci când inima se ancorează în Dumnezeu se bucură de pacea și binecuvântarea Lui!

Dumnezeu este  prima persoană față de care trebuie să arătăm mulțumire.

Atunci când noi mulțumim lui Dumnezeu arătăm  faptul că noi recunoaștem generozitatea cu care El ne poartă de grijă!

1 Tesaloniceni 5:18 spune :

Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu ,în Hristos Isus cu privire la voi.

Pavel spune că trebuie să mulțumim pentru toate lucrurile..toate situațiile, toate  împrejurările ,fie că sunt bune sau mai puțin bune noi suntem chemați să mulțumim.

Mulțumirea este rodul Harului și lucrării Duhului Sfânt în viața noastră.

 O inimă născută din nou este o inimă mulțumitoare .

Pentru omul născut din nou mulțumirea este un lucru normal, este haina pe care o îmbracă zilnic iar cuvintele de mulțumire pe care le rostește curg din inima lui.

Acestea sunt roadele pe care le produce Duhul Sfânt si când El este in tine , când ești plin de EL vei fi mulțumit pentru toate lucrurile chiar și de cele pentru care nimeni nu ar putea mulțumii. Pentru că El este cel care produce mulțumirea în noi.

Creștinul autentic este mulțumitor ,el poartă haina mulțumirii neîncetat .

Este ușor de recunoscut pentru că mulțumirea lui este văzută, auzită, trăită.

Este important pentru Dumnezeu să-i mulțumim pentru ce primim.Pe Dumnezeu îl doare atunci când noi nu îi mulțumim pentru ce primim de la El.

Dumnezeu ne-a creat pentru a-L glorifica pe El și a-i aduce mulțumiri.

 Recunoștința rezultă din mulțumire!

Când viața este trăită în părtășie cu Hristos se naște recunoștința în viața noastră!

Scriptura ne învață sa fim recunoscători, în total ea conține aproximativ 140 de referiri la recunoștință exprimată față de Dumnezeu !

Recunoștința noastră față de Dumnezeu îi aduce Slavă …însă… atunci când nu suntem recunoscători și ne uităm la noi și nu la Dumnezeu…îi furăm Slava lui Dumnezeu!

Recunoștința nu numai că îi aduce glorie lui Dumnezeu ci produce și umilință in noi.

Recunoștința stimulează și credința noastră.

Mulțumirea și recunoștința se întăresc una pe alta!

Coloseni 2:6,7 spune:

Astfel dar ,după cum ați primit pe Hristos Isus Domnul așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credința după învățăturile care v-au fost date și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.

Recunoștința rezultă din faptul că avem rădăcinile în Hristos și suntem zidiți în El!

Când trăim cu Hristos mulțumirea și recunoștința sunt vii în viețile noastre.

Omul mulțumitor este omul care își concentrează inima asupra lui Dumnezeu și nu asupra împrejurărilor și circumstanțelor.

A fi mulțumitor înseamnă să crezi ca Dumnezeu va purta de grijă în toate  nevoile tale și că Harul Lui Dumnezeu este suficient în toate împrejurările !

Apostolul Pavel ne învață secretul mulțumirii :

• Să înveți și să accepți faptul că trăiești în fiecare zi prin favorul nemeritat care ne este dat prin Hristos,
• Putem aborda orice situație cu ajutorul divin dat prin Duhul Sfânt.

În toate domeniile, în toate situațiile în care  ni se cere să fim mulțumiți HARUL LUI DUMNEZEU este soluția supremă pentru nemulțumirea noastră.

Știu că circulă această întrebare cu privire la mulțumire:

Dacă mâine te-ai trezi cu lucrurile pentru care ai mulțumit astăzi cu ce ai rămâne?

Însă eu te întreb altfel..

Dacă Dumnezeu ți-ar lua din viața ta lucrurile pentru care ești nemulțumit …

ATUNCI…ai fii mulțumit cu ce ai rămas?

Și poate te intrebi ..De ce să mulțumesc? Cu ce mă ajută?

Apostolul Pavel ne arată că mulțumirea este primul și cel mai important răspuns al creștinului față de harul lui Dumnezeu revărsat asupra lui.

1 Corinteni 1:4 spune :

Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouă in Hristos Isus.

Deci răspunsul omului la lucrarea harului dumnezeiesc este mulțumirea.

Când omul nu mulțumește pentru binefacerile primite ,el decade spiritual și se dezumanizează.

Prin mulțumirea noastră adusă lui Dumnezeu creștem și ne îmbogățim duhovnicește în relația noastră cu El.

Cum știi că ești mulțumit?

Omul are necesarul sau mai bine zis marea majoritate a oamenilor au strictul necesar.Au cu ce trăi și unde trăi…au ce mânca și cu ce mânca..

Aceasta este necesitatea primara ..toate celelalte sunt suplinirea comfortului!

Și dacă suntem sinceri cu noi marea majoritate avem aceste lucruri insă când începem să ne comparăm cu ceilalți se pierde mulțumirea foarte ușor.

Toate acestea ne arată faptul că omul se teme de viitorul de mâine, neavând încredere în Dumnezeu ,omul uită că Dumnezeu este deja acolo in acel viitor de care noi ne temem.

Doar omul care a cunoscut cu adevărat Harul lui Dumnezeu este un om  mulțumit!

Cum poți dezvolta mulțumirea în viața ta?

Prin înnoirea minții, prin memorare de versete și meditare asupra lor!

Prin rugăciune !

Dacă noi ne facem partea noastră de a strânge Cuvântul în inima noastră de a ne  ruga, de a proclama și de a trăi acest Cuvânt Dumnezeu va transforma viețile noastre și mulțumirea va fii vie în viețile noastre !

Mulțumirea este o alegere…

Tu pentru ce mulțumești azi?

Dacă te-aș întreba și dacă ai fi cu adevărat sincer ce se află în inima ta …mândrie sau smerenie …ce ai răspunde ?

Oare am avea curajul să ne cercetăm inima și să spunem cu adevărat ce se află în ea, ce se află în adâncul adâncului inimii noastre?

..Cred că ne dorim sa fi smerenie dar dacă suntem cu adevărat sinceri ne dăm seama căci  mândria este acolo..și problema este că ea nu se dă plecată atât de ușor de acolo…

De ce oare nu se dă plecată ? Nu o lăsăm noi să plece?

Și dacă mândria este acolo atunci unde este smerenia?

Haideți sa descoperim împreună ce înseamnă fiecare in parte…

Ce este mândria?

Definiția care o găsim în DEX spune :

Sentimente de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie, sentiment de demnitate, sentiment de încredere exagerata în calitățile proprii.

Și poate că ai spune ce este rău in asta..daca nu ai știi ca este definiția mândriei ai spune ca se referă la stima de sine și ce este rău în a avea încredere in tine?

Dar ce spune Scriptura cu privire la mândrie..?

Mândria a fost primul păcat din univers.Acest păcat a avut loc in cer nu pe pământ, si a  fost comis de către un înger .

Ezechiel 28:13-15 îl descrie pe acest înger..

Erai un heruvim ocrotitor. Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit  în frumusețe..erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe..

Lucifer căci despre el este vorba avea o frumusețe fără cusur si o înțelepciune perfectă.

Însă în mod ironic putem spune că  aceste atribute pe care i le-a dăruit Dumnezeu  sau dovedit a fi drumul spre distrugere .. Mândria, gelozia, nemulțumirea și preamărirea de sine au apărut in inima sa.Lucifer a decis să încerce să îl detroneze pe Dumnezeu.

Creatura voia sa fie egala cu Creatorul, așa că s-a înălțat si ca rezultat ,a căzut..

Ezechiel 28:17 descrie starea inimii sale:

Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta

Isaia 14:13-14  spune: ,

Tu ziceai in inima ta:..îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, ..voi fi ca Cel Prea Înalt

Mândria a fost cauza lăuntrică care a dus la răzvrătire împotriva lui Dumnezeu .

Atitudinea și acțiunile lui Lucifer ne arată ceva înfricoșător..ne arată faptul că mândria și răzvrătirea îl pot transforma pe cel mai magnific in ceea ce e mai rău..

Această ființă a început ca fiind cea mai înțeleaptă și mai frumoasă dintre creaturile lui Dumnezeu dar când inima i sa umplut de mândrie și sa  întors împotriva lui Dumnezeu in răzvrătire a căzut.. și a  pierdut locul din cer…

Și dacă acesta este primul exemplu de mândrie la polul opus se află primul exemplu de smerenie..Domnul Isus ..cel mai frumos exemplu trăit vreodata…

Și dacă am văzut ce este mândria  să vedem ce este smerenia…

Ce este smerenia?

Unii o numesc umilință ,alții o numesc lepădare de sine sau supunere.

Jerry Bridges în Practicarea evlaviei spune despre smerenie următoarele:

Smerenia este pământul in care cresc toate celelalte calități care formează roada Duhului! Smerenia deschide drumul pentru toate celelalte   trăsături de caracter ale omului evlavios.

Este cheia mântuirii sufletului, este  virtutea fundamentală care deschide calea spre mântuire ,ea este o podoaba a sufletului.

A fi smerit înseamnă a avea capacitatea ,puterea și înțelepciunea de recunoaște si de proclama ca totul vine de al Dumnezeu.

Întodeauna smerenia se lasă ultima ,cea din urmă și nu are niciodată pretenția să fie in față.

Smerenia este calitatea pe care dacă o descoperi ca o ai ai si pierdut-o.

Cine spune: Eu sunt smerit..de fapt nu este smerit.

A fi smerit tocmai aceasta înseamnă să nu știi și să nu spui că ești smerit ci pur și simplu să fii smerit, să trăiești smerenia, fără să faci caz de ea.

Este o calitate care va fi remarcată de ceilalți prin vorbele tale, prin faptele tale prin trăirea ta de zi cu zi.

Smerenia se manifestă în relațiile noastre cu Dumnezeu, cu Cuvântul sau, cu noi înșine si cu ceilalți.

Smerenia în relația noastră cu Dumnezeu: noi trebuie sa ne smerim înaintea lui Dumnezeu și pin aceasta noi îi recunoaștem suveranitatea lui de Dumnezeu si totodată dependența  noastră față de El.

Smerenia în relația noastră față de  Cuvânt: noi trebuie să ne smerim față de Scriptură, când cercetăm  Scripturile noi trebuie să-i permitem Cuvântului să ne cerceteze , să ne judece caracterul  și conduita.Scriptura trebuie să ne transforme.

Smerenia față de noi înșine: smerenia cu privire la noi constă în a recunoaște că tot ce suntem, tot ce avem si tot ce am realizat este doar prin Harul lui Dumnezeu!

Smerenia față de ceilalți: smerenia față de ceilalți o vom manifesta prin supunere reciprocă, slujire reciprocă și  prin a da cinste unii altora.

Noi trebuie să facem totul in dependență de Acela care lucrează in noi.

Smerenia începe cu atitudinea nu cu fapta.

Și daca am văzut cum se manifestă smerenia sa vedem cel mai frumos model de smerenie:Domnul Isus!

Filipeni 2:5-8 spune următoarele:

Să aveți in voi gândul acesta ,care era si în Hristos Isus:El măcar ca avea chipul lui Dumnezeu ,totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci  S-a dezbrăcat pe Sine Însuși  și a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor .La înfățișarea fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce.

Isus a lăsat deoparte toate atributele sale de persoană divină.El a ales de bună voie să fie rob, să fie o ființă umană  simplă . A îndurat  moartea..însa nu o moarte normală ..ci o moarte  în agonie în rușine și în gol pe o cruce romană .

O astfel de moarte a culminat procesul de smerire a Domnului Isus Hristos.

O smerenie trăită într-o ascultare totală făță de Tatăl si  față de cuvântul Său..

Având un astfel de model ,care te învață în toate lucrurile cum să trăiești smerit, supus, împlinind Cuvântul…te îndeamnă sa fii smerit…te cheamă sa te smerești… Noi suntem chemați să ne smerim.Ca să putem asculta de Dumnezeu noi trebuie să ne smerim.

O persoană mândră nu poate fi ascultătoare pentru că mândria și răzvrătirea nu pot merge niciodată împreună cu ascultarea.

Smerenia sporește lucrarea lui Dumnezeu in noi.

Mândria este un impediment in calea lucrării lui Dumnezeu…iar Dumnezeu își împlinește voia doar in cei care se smeresc .Atâta timp cât rămânem mândri, aroganți și independenți căutând sa ne menținem independența față de Dumnezeu El nu va lucra în noi cu nici un chip.

1 Petru 5:5-6 spune..

Dumnezeu stă împotriva celor mândri ,dar celor smeriți le da har!

Doamne ajută-ne sa ne smerim!!