Iubesc această perioadă a anului. Îmi place, de asemenea, anotimpul iarna, iar luna decembrie are un farmec aparte, mai ales perioada Crăciunului. Dar scriind aceste rânduri îmi trece prin minte o întrebare: ”Cu ce asociezi Crăciunul?„ Dacă răspund premeditat, pot să formulez un ”răspuns spiritual”, însă dacă răspund fără să mă gândesc prea mult cred că mă gândesc la colinde, la familie, atmosferă. Evident, îmi dau seama că în primul rând, Crăciunul este despre Hristos, care s-a întrupat pe pâmânt pentru a ne salva, dar dacă nu meditez în mod voluntar la aceasta sunt luată de val, de ceea ce încântă privirea.
Voi cu ce asociați Crăciunul? Cu lumini și beculețe, cadouri, cozonaci, mese bogate, haine noi, colinde sau poate cu ideea de familie, de Hristos? Insist să nu vă grăbiți să răspundeți. E o întrebare retorică și cred că merită să fim sinceri atunci când ne oferim răspunsul la aceasta.
Ce e cu această pledoarie pentru introspecție…? Vreau să spun că dacă nu ne propunem în mod intenționat să medităm la adevăratul motiv al sărbătorii Crăciunului, vom merge luați de val. Pentru că Biblia spune: ”omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1Sam.16:7) Nu sunt greșite cadourile, colindele sau timpul special petrecut cu familia, care aduc o atmosferă plăcută de sărbători, dar semnalul de alarmă este să nu uităm esența Crăciunului: Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, întrupat să ne salveze.
Să nu uităm că perioadele de sărbătoare nu sunt pauze spirituale, ci dimpotrivă, ar trebui să fim ”împrospătați” reamintindu-ne această Veste Bună. Provocarea pe care aș vrea să o avem de acest Crăciun este să ne gândim în mod intenționat la ceea ce a făcut Hristos pentru noi atunci când s-a întrupat. Cine altcineva ar fi fost în stare să lase toată slava și gloria Cerească pentru a veni pe pământ să moară pentru păcătoși? Nimeni, doar Hristos în dragostea Sa nemărginită pentru noi. De acest Crăciun, lasă inima ta să fie copleșită de iubirea lui Isus, dă la o parte zidurile pe care le-ai construit, lasă apărarea în seama lui Hristos și bucură-te de pacea care vine din El.
Avem tendința de a ne lăsa conduși de sentimente , de cum decurg lucrurile in viața noastră și în funcție de ele ne decidem dacă suntem mulțumiți sau nu.
Și mulțumirea prinde viață atunci când dorințele noastre sunt împlinite ,când totul în jurul nostru decurge așa cum ne dorim noi…și dacă cumva lucrurile decurg diferit de voia noastră atunci nemulțumirea își face simțită prezența și ne fură pacea, bucuria și ne amărește.
Mulțumirea este importantă și necesară in viața noastră.
Mulțumirea este o binecuvântare pentru sufletul omului. Ea se naște in inima omului care se ancorează în Dumnezeu și nu ține cont de circumstanțe sau de trăirile noastre pentru că atunci când inima se ancorează în Dumnezeu se bucură de pacea și binecuvântarea Lui!
Dumnezeu este prima persoană față de care trebuie să arătăm mulțumire.
Atunci când noi mulțumim lui Dumnezeu arătăm faptul că noi recunoaștem generozitatea cu care El ne poartă de grijă!
Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu ,în Hristos Isus cu privire la voi.
Pavel spune că trebuie să mulțumim pentru toate lucrurile..toate situațiile, toate împrejurările ,fie că sunt bune sau mai puțin bune noi suntem chemați să mulțumim.
Mulțumirea este rodul Harului și lucrării Duhului Sfânt în viața noastră.
O inimă născută din nou este o inimă mulțumitoare .
Pentru omul născut din nou mulțumirea este un lucru normal, este haina pe care o îmbracă zilnic iar cuvintele de mulțumire pe care le rostește curg din inima lui.
Acestea sunt roadele pe care le produce Duhul Sfânt si când El este in tine , când ești plin de EL vei fi mulțumit pentru toate lucrurile chiar și de cele pentru care nimeni nu ar putea mulțumii. Pentru că El este cel care produce mulțumirea în noi.
Creștinul autentic este mulțumitor ,el poartă haina mulțumirii neîncetat .
Este ușor de recunoscut pentru că mulțumirea lui este văzută, auzită, trăită.
Este important pentru Dumnezeu să-i mulțumim pentru ce primim.Pe Dumnezeu îl doare atunci când noi nu îi mulțumim pentru ce primim de la El.
Dumnezeu ne-a creat pentru a-L glorifica pe El și a-i aduce mulțumiri.
Recunoștința rezultă din mulțumire!
Când viața este trăită în părtășie cu Hristos se naște recunoștința în viața noastră!
Scriptura ne învață sa fim recunoscători, în total ea conține aproximativ 140 de referiri la recunoștință exprimată față de Dumnezeu !
Recunoștința noastră față de Dumnezeu îi aduce Slavă …însă… atunci când nu suntem recunoscători și ne uităm la noi și nu la Dumnezeu…îi furăm Slava lui Dumnezeu!
Recunoștința nu numai că îi aduce glorie lui Dumnezeu ci produce și umilință in noi.
Recunoștința stimulează și credința noastră.
Mulțumirea și recunoștința se întăresc una pe alta!
Astfel dar ,după cum ați primit pe Hristos Isus Domnul așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credința după învățăturile care v-au fost date și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.
Recunoștința rezultă din faptul că avem rădăcinile în Hristos și suntem zidiți în El!
Când trăim cu Hristos mulțumirea și recunoștința sunt vii în viețile noastre.
Omul mulțumitor este omul care își concentrează inima asupra lui Dumnezeu și nu asupra împrejurărilor și circumstanțelor.
A fi mulțumitor înseamnă să crezi ca Dumnezeu va purta de grijă în toate nevoile tale și că Harul Lui Dumnezeu este suficient în toate împrejurările !
Apostolul Pavel ne învață secretul mulțumirii :
Să înveți și să accepți faptul că trăiești în fiecare zi prin favorul nemeritat care ne este dat prin Hristos,
Putem aborda orice situație cu ajutorul divin dat prin Duhul Sfânt.
În toate domeniile, în toate situațiile în care ni se cere să fim mulțumiți HARUL LUI DUMNEZEU este soluția supremă pentru nemulțumirea noastră.
Știu că circulă această întrebare cu privire la mulțumire:
Dacă mâine te-ai trezi cu lucrurile pentru care ai mulțumit astăzi cu ce ai rămâne?
Însă eu te întreb altfel..
Dacă Dumnezeu ți-ar lua din viața ta lucrurile pentru care ești nemulțumit …
ATUNCI…ai fii mulțumit cu ce ai rămas?
Și poate te intrebi ..De ce să mulțumesc? Cu ce mă ajută?
Apostolul Pavel ne arată că mulțumirea este primul și cel mai important răspuns al creștinului față de harul lui Dumnezeu revărsat asupra lui.
Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouă in Hristos Isus.
Deci răspunsul omului la lucrarea harului dumnezeiesc este mulțumirea.
Când omul nu mulțumește pentru binefacerile primite ,el decade spiritual și se dezumanizează.
Prin mulțumirea noastră adusă lui Dumnezeu creștem și ne îmbogățim duhovnicește în relația noastră cu El.
Cum știi că ești mulțumit?
Omul are necesarul sau mai bine zis marea majoritate a oamenilor au strictul necesar.Au cu ce trăi și unde trăi…au ce mânca și cu ce mânca..
Aceasta este necesitatea primara ..toate celelalte sunt suplinirea comfortului!
Și dacă suntem sinceri cu noi marea majoritate avem aceste lucruri insă când începem să ne comparăm cu ceilalți se pierde mulțumirea foarte ușor.
Toate acestea ne arată faptul că omul se teme de viitorul de mâine, neavând încredere în Dumnezeu ,omul uită că Dumnezeu este deja acolo in acel viitor de care noi ne temem.
Doar omul care a cunoscut cu adevărat Harul lui Dumnezeu este un om mulțumit!
Cum poți dezvolta mulțumirea în viața ta?
Prin înnoirea minții, prin memorare de versete și meditare asupra lor!
Prin rugăciune !
Dacă noi ne facem partea noastră de a strânge Cuvântul în inima noastră de a ne ruga, de a proclama și de a trăi acest Cuvânt Dumnezeu va transforma viețile noastre și mulțumirea va fii vie în viețile noastre !
Dacăte-aș întreba și dacă ai fi cu adevărat sincer ce se află în inima ta …mândrie sau smerenie …ce ai răspunde ?
Oare am avea curajul să ne cercetăm inima și să spunem cu adevărat ce se află în ea, ce se află în adâncul adâncului inimii noastre?
..Cred că ne dorim sa fi smerenie dar dacă suntem cu adevărat sinceri ne dăm seama căci mândria este acolo..și problema este că ea nu se dă plecată atât de ușor de acolo…
De ce oare nu se dă plecată ? Nu o lăsăm noi să plece?
Și dacă mândria este acolo atunci unde este smerenia?
Haideți sa descoperim împreună ce înseamnă fiecare in parte…
Ce este mândria?
Definiția care o găsim în DEX spune :
Sentimente de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie, sentiment de demnitate, sentiment de încredere exagerata în calitățile proprii.
Și poate că ai spune ce este rău in asta..daca nu ai știi ca este definiția mândriei ai spune ca se referă la stima de sine și ce este rău în a avea încredere in tine?
Dar ce spune Scriptura cu privire la mândrie..?
Mândria a fost primul păcat din univers.Acest păcat a avut loc in cer nu pe pământ, si a fost comis de către un înger .
Erai un heruvim ocrotitor. Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe..erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe..
Lucifer căci despre el este vorba avea o frumusețe fără cusur si o înțelepciune perfectă.
Însă în mod ironic putem spune că aceste atribute pe care i le-a dăruit Dumnezeu sau dovedit a fi drumul spre distrugere .. Mândria, gelozia, nemulțumirea și preamărirea de sine au apărut in inima sa.Lucifer a decis să încerce să îl detroneze pe Dumnezeu.
Creatura voia sa fie egala cu Creatorul, așa că s-a înălțat si ca rezultat ,a căzut..
Tu ziceai in inima ta:..îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, ..voi fi ca Cel Prea Înalt
Mândria a fost cauza lăuntrică care a dus la răzvrătire împotriva lui Dumnezeu .
Atitudinea și acțiunile lui Lucifer ne arată ceva înfricoșător..ne arată faptul că mândria și răzvrătirea îl pot transforma pe cel mai magnific in ceea ce e mai rău..
Această ființă a început ca fiind cea mai înțeleaptă și mai frumoasă dintre creaturile lui Dumnezeu dar când inima i sa umplut de mândrie și sa întors împotriva lui Dumnezeu in răzvrătire a căzut.. și a pierdut locul din cer…
Și dacă acesta este primul exemplu de mândrie la polul opus se află primul exemplu de smerenie..Domnul Isus ..cel mai frumos exemplu trăit vreodata…
Și dacă am văzut ce este mândria să vedem ce este smerenia…
Ce este smerenia?
Unii o numesc umilință ,alții o numesc lepădare de sine sau supunere.
Jerry Bridges în Practicarea evlaviei spune despre smerenie următoarele:
Smerenia este pământul in care cresc toate celelalte calități care formează roada Duhului! Smerenia deschide drumul pentru toate celelalte trăsături de caracter ale omului evlavios.
Este cheia mântuirii sufletului, este virtutea fundamentală care deschide calea spre mântuire ,ea este o podoaba a sufletului.
A fi smerit înseamnă a avea capacitatea ,puterea și înțelepciunea de recunoaște si de proclama ca totul vine de al Dumnezeu.
Întodeauna smerenia se lasă ultima ,cea din urmă și nu are niciodată pretenția să fie in față.
Smerenia este calitatea pe care dacă o descoperi ca o ai ai si pierdut-o.
Cine spune: Eu sunt smerit..de fapt nu este smerit.
A fi smerit tocmai aceasta înseamnă să nu știi și să nu spui că ești smerit ci pur și simplu să fii smerit, să trăiești smerenia, fără să faci caz de ea.
Este o calitate care va fi remarcată de ceilalți prin vorbele tale, prin faptele tale prin trăirea ta de zi cu zi.
Smerenia se manifestă în relațiile noastre cu Dumnezeu, cu Cuvântul sau, cu noi înșine si cu ceilalți.
Smerenia în relația noastră cu Dumnezeu: noi trebuie sa ne smerim înaintea lui Dumnezeu și pin aceasta noi îi recunoaștem suveranitatea lui de Dumnezeu si totodată dependența noastră față de El.
Smerenia în relația noastră față de Cuvânt: noi trebuie să ne smerim față de Scriptură, când cercetăm Scripturile noi trebuie să-i permitem Cuvântului să ne cerceteze , să ne judece caracterul și conduita.Scriptura trebuie să ne transforme.
Smerenia față de noi înșine: smerenia cu privire la noi constă în a recunoaște că tot ce suntem, tot ce avem si tot ce am realizat este doar prin Harul lui Dumnezeu!
Smerenia față de ceilalți: smerenia față de ceilalți o vom manifesta prin supunere reciprocă, slujire reciprocă și prin a da cinste unii altora.
Noi trebuie să facem totul in dependență de Acela care lucrează in noi.
Smerenia începe cu atitudinea nu cu fapta.
Și daca am văzut cum se manifestă smerenia sa vedem cel mai frumos model de smerenie:Domnul Isus!
Să aveți in voi gândul acesta ,care era si în Hristos Isus:El măcar ca avea chipul lui Dumnezeu ,totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor .La înfățișarea fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce.
Isus a lăsat deoparte toate atributele sale de persoană divină.El a ales de bună voie să fie rob, să fie o ființă umană simplă . A îndurat moartea..însa nu o moarte normală ..ci o moarte în agonie în rușine și în gol pe o cruce romană .
O astfel de moarte a culminat procesul de smerire a Domnului Isus Hristos.
O smerenie trăită într-o ascultare totală făță de Tatăl si față de cuvântul Său..
Având un astfel de model ,care te învață în toate lucrurile cum să trăiești smerit, supus, împlinind Cuvântul…te îndeamnă sa fii smerit…te cheamă sa te smerești… Noi suntem chemați să ne smerim.Ca să putem asculta de Dumnezeu noi trebuie să ne smerim.
O persoană mândră nu poate fi ascultătoare pentru că mândria și răzvrătirea nu pot merge niciodată împreună cu ascultarea.
Smerenia sporește lucrarea lui Dumnezeu in noi.
Mândria este un impediment in calea lucrării lui Dumnezeu…iar Dumnezeu își împlinește voia doar in cei care se smeresc .Atâta timp cât rămânem mândri, aroganți și independenți căutând sa ne menținem independența față de Dumnezeu El nu va lucra în noi cu nici un chip.
O întrebare la care nu prea ne gândim …o întrebare la care mulți ar răspunde…că au dreptul să cârtească …de ce nu ?
Atunci când lucrurile din jur nu sunt așa cum îți dorești , când boala își face loc in casa ta, când îți pierzi serviciul și rata la bancă nu așteaptă amânare , când cel sau cea care a promis că îți va fi alături o viață întreagă te părăsește ,când o persoană dragă moare.. când …nimic nu mai pare sa fie la locul lui nemulțumirea își face loc in inima noastră și dă naștere la cârtire.
Și mă întreb…de ce cârtim ?
Pentru că ne uităm la noi ,la dorințele noastre ,la nevoile noastre pe care ni le dorim împlinite..și nu dorim să fie amânate ..ci satisfăcute..
Pot spune că suntem egoiști pentru că ne centrăm mereu pe noi și pe ceea ce dorim, ne punem mereu înaintea tuturor.
Există o vorbă ..eu,persoana mea și cu mine…câtă mândrie ..eu deasupra tuturor..
Suntem propriul nostru Dumnezeu de cele mai multe ori.
Și atunci când eu nu sunt fericită nemulțumirea își intră în drepturi și din adâncul inimii cârtirea strigă din răsputeri :
Nu este corect ! Nu așa ! Nu este bine !
De parcă am știi noi pe deplin ce este bine și ce nu ! Și asta pentru că privim prin ochii lumești si ne uităm la dorințele noastre,la nevoile noastre care vin dintr-o inimă care este rea.
Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea. Cine poate sa o cunoască?
Aceste versete ne arată natura inimii omului ,iar această inimă a noastră este rea si ne duce la păcat.
De unde vine cârtirea?
Știm că este o roadă a nemulțumirii ,este o atitudine care este influențată de diavol ,este opusul mulțumirii ,ea ne întoarce împotriva oamenilor și a lui Dumnezeu.
Din păcate cârtirea poate ajunge o obișnuință , căi cârtirea aduce după ea altă cârtire și nefericirea altă nefericire. Ea produce o stare de amărăciune continuă în viața celui care o practică si durerea stă in faptul că acești oameni nici măcar nu își dau seama că cârtesc.
Cârtirea este exprimarea nemulțumirii prin murmure ,critici sau plângeri constante ,făcute pe la spatele cuiva sau proteste continue..
Și mă gândesc să protestezi si sa te plângi constant ..ce descriere..
În fond este un păcat al limbii care pentru a fi tratat trebuie înlocuit cu virtutea mulțumirii. În scriptura avem multe exemple de persoane care cârtesc :
Nemulțumirea care vine din inima, că nu ai ce ți-ai dorit, că nu ești cineva important de vază ,cineva cu o poziție ,cineva cu autoritate.
Necunoașterea lui Dumnezeu , a Cuvântului Său și a planului Său cu privire la viața ta.
Neacceptarea suveranității lui Dumnezeu peste toate lucrurile.
Nesupunere fata de principiile lui Dumnezeu . (Ilie Bledea)
Cârtirea este o mare problema ,o mare pacoste în poporul lui Dumnezeu.
Cârtirea poate lua înfățișarea unui păcat pe care noi nu îl considerăm atât de mare ( sa nu uitam caci păcatele nu pot fii catalogate ca mărime ,cantitate sau durată ,ele sunt păcate consecințele sunt însă diferite) dar are multe urmări dureroase.
Cârtirea mănează toate virtuțile sufletului si face amare toate roadele pline de har ale Duhului Sfânt !
Cârtirea îl mânie pe Dumnezeu , cârtirea este un păcat !
Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană si curați copii ai lui Dumnezeu ,fără vină ,in mijlocul unui neam ticălos si stricat , în care să străluciți ca niște lumini in lume.
Efectul cârtirii duce la rătăcirea spirituală si pedeapsă divină!
Cum putem elimina cârtirea din viața noastră?
Prin citirea Cuvântului Lui Dumnezeu care aduce singura învățătură sănătoasă pentru sufletul nostru.
Și pentru ca acest proces de vindecare să se producă trebuie ca acest Cuvânt plin de viață să îl strângem in inimile noastre pentru a putea produce rodul hotărât de Dumnezeu și anume mulțumirea care vine dintr-o inimă curată ,transformată de Duhul lui Dumnezeu.
Avem atâtea motive pentru care trebuie să fim mulțumitori.Această haină trebuie purtată zilnic pentru că ea este un mod de închinare la adresa lui Dumnezeu!
Amy Carmichael scrie: Deloc nu-i in zadar vorba ce se zicea:
Pentru că in acceptare se află pacea ta!
Amy Carmichael recunoaște că numai în acceptare găsim pacea și mulțumirea!
Acceptarea înseamnă că iți accepți circumstanțele de la Dumnezeu , crezând ca El nu face greșeli , pentru ca se uita la binele tau etern si nu la cel de moment, că El este in control,El este suveran si El intenționează numai ce stie ca este cel mai bine pentru tine.
Când credința ta este ancorată în Dumnezeu ,știi ca suveranitatea ,înțelepciunea și bunătatea lui Dumnezeu sunt desăvârșite!
Indiferent de situațiile prin care vom trece ,scurte sau lungi,dureroase sau mai puțin dureroase, săalegem să ne ancorăm în El ,iar El ne va da puterea și abilitățile de care avem nevoie pentru al onora cu MULȚUMIRE !!
Drag cititor vin cu îndrăzneală înaintea ta si vreau să îți adresez o întrebare ..
Există neiertare in inima ta ?
Este acolo cineva in inima ta care trebuie iertat de tine..?
Are inima ta nevoie de eliberare , de pace , de bucurie …?
In zilele care au trecut am trăit o întâmplare in urma căreia a trebuit sa iert pe cineva.
M-am simțit rănită, nedreptățită , vulnerabila si chiar mânioasă .
Analizând emoțiile si sentimentele care mi- au năpădit inima am realizat ca toate acestea mi -au furat pacea …
Am realizat ca nu este ușor să ierți ..ca doare…si daca aleg sa nu iert aceasta noua stare din inima mea..de supărare ,de mânie chiar ..nu este o stare care ma ajută.
Si m- am întrebat …De ce nu iert?
NU pot…NU vreau…pentru ca in fond este o alegere…
Neiertarea prin definiție este refuzul de a ierta ..refuzul de a renunța la resentimente și răzbunare, chiar daca te doare ,chiar daca ai suferit o nedreptate .
Neiertarea are un efect devastator în viața noastră !
Nu doar că ne separă de Dumnezeu insă ne afectează și relațiile cu cei din jur.
Cum îți dai seama că nu ai iertat ?
Atunci când îți amintești ce s-a întâmplat resimți durerea si ai gânduri de răzbunare , ai sentimente de amărăciune , și eviți contactul cu cei care te-au rănit .
Pentru ca alegi sa te concentrezi pe durere iti pierzi pacea si bucuria iar momentul in care auzi numele persoanei care te-a rănit ai parte de excese de furie sau de tristețe.
Resentimentele și amărăciunea creează o stare constanta de nemulțumire !
Nivelul crescut de stres si anxietate vor duce la probleme de sănătate grave cum ar fi hipertensiunea arterială, boli cardiace ,un sistem imunitar slăbit si izolare fata de cei din jurul tău.
Nu mai crești spiritual pentru ca ți-ai pierdut pacea iar aceasta produce un sentiment constant de neliniște si nefericire!
Uitându-mă la cat rău poate produce neiertarea mă întreb …oare se merita sa o port in suflet..?
Neiertarea ne costa scump pentru că in primul rând distruge relația noastră cu Dumnezeu !
si ne iartă nouă greșelile noastre , precum si noi iertăm gresitilor nostri , si nu ne duce în ispită , ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăția si puterea si slava in veci. Amin! ,, Dacă iertați oamenilor greșelile lor , și Tatăl vostru cel ceresc va va ierta greșelile voastre.dar daca nu iertați oamenilor greșelile lor , nici tatăl vostru nu va va ierta greșelile voastre.
Domnul Isus ne învață cum sa iertăm !
Noi ne rugăm Domnului ca sa ne ierte așa cum si noi iertăm greșiților nostri si uităm de fapt ca suntem iertați in măsura in care iertăm la rândul nostru.
Mulți creștini se roagă si cer iertare de la Dumnezeu automat uneori fără sa se gândească si nu realizează ca atunci când au neiertare in inima lor nici ei nu sunt iertați de Dumnezeu .
Alții cred ca trebuie sa ierte dacă cei care le- au greșit își vor cere iertare si daca nu- si cer iertare ei nu sunt obligați sa ierte insa Dumnzeu ne poruncește sa iertăm necondiționat pe cei care ne- au greșit indiferent dacă își cer iertare sau nu.
Prin actul iertării noi ii eliberam pe cei care ne-au greșit in inimile noastre și înaintea lui Dumnezeu . Când face asta , Dumnezeu lucrează si rezolva situația …când alegem insa sa nu iertam ii dam putere diavolului sa ne atace si sa ne facă rău.
Mă duc cu gândul la oamenii mari ai credinței ca Fratele Richard Wurmbrand ,care a indurat multe lucruri,multe torturi, batjocuri, prigoniri din partea comuniștilor pentru a renunța la credința lui in Dumnezeu ..și totuși alege sa ii ierte pe cei care l-au torturat si alege sa ii iubească cum i-a iubit Hristos ! In cartea ,,Cu Dumnezeu in subterană,,.. fratele Wurmbrand declara ..
In spatele tuturor sta o ființă nevazuta Isus Hristos,care m-a ținut în credință si mi-a dat forță necesara pentru a ieși biruitor..
si dânsul face aceste afirmații după 14 ani de închisoare ..
El a ales mereu si mereu..din nou si din nou să ierte..si să iubească..
Scriptura ne spune in Matei 18: 21- 22..ca trebuie sa iertăm de șaptezeci de ori câte șapte… Sincer o spun, nu am numărat niciodată pentru a vedea de câte ori mi-a greșit o persoana si nici nu doresc sa o fac pentru ca zi de zi trăiesc prin Harul , Mila si Bunătatea lui Dumnezeu.. iar acestea mă îndeamnă la pocăință și îmi reamintesc ce mare favoare am primit din partea Domnului Isus cand mi- a iertat tot păcatul…
Iar dacă El cel care a luat asupra Lui vina Mea si mi-a dat iertarea în schimb a făcut asta pentru mine si eu ALEG sa iert ,sa iubesc si sa ofer Har !
Iar pentru a știi daca am iertat vin înaintea lui Dumnezeu și Îl intreb…
Doamne am iertat cu adevărat ?
..iar răspunsul Lui este cel care îmi asigura din nou pacea din inimă..
Ai iertat .. dar rămâne să îți aduci aminte greșeala ..—acum fără durere — doar pentru a nu repeta păcatul..!
NU UITA…când Hristos locuiește în inima ta iertarea nu este o opțiune ci o alegere!
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui :a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei măcar că omul nu poate cuprinde de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Acest verset mă duce cu gândul la Dumnezeul nostru mare, înțelept , minunat și plin de dragoste.
El în înțelepciunea Lui a ales ca fiecare om sa fie creat după chipul si asemănarea Lui a pus în fiecare suflare de viață si libera alegere de a trai cum voieste fiecare.
Si totuși Dumnezeu așează acest gând în inima omului :
Unde vei pleca de aici?
Unde îți vei petrece veșnicia ?
Nu există decât două căi unde vei putea merge .. .Rai sau Iad…nu există nimic intermediar între acestea două iar în unul din aceste locuri îți vei petrece veșnicia… Care este acela?
Ioan 3 :16 spune:
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe singurul Lui fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică .
Pentru că Dumnezeu ne-a iubit atât de mult din momentul creației a pregătit un plan de răscumpărare pentru fiecare dintre noi prin jerfa Domnului Isus ….cei care îl vor primi ca Domn Să poată petrece veșnicia cu El .
Înainte de toate Dumnezeu a ales moartea pe cruce din iubire și nu poți înțelege pentru că omenește nu ai cum doar un Dumnezeu plin de dragoste a putut să ia asupra Lui păcatul lumii întregi și să moară crucificat plătind prețul de rascumpărare pentru alți oameni.
În locul tău și în locul meu a murit Dumnezeu fiindcă ne iubea si ne iubește încă. Aceasta este iubirea …acesta este Dumnezeu. El dorește sa petreacă o veșnicie împreună cu creația sa .
Dumnezeu este dragoste iar dragostea se jertfește ,o dragoste care acoperă , o dragoste imparțială , o dragoste care este cel mai bine explicată prin darul pe care Dumnezeu ni l-a oferit la Calvar prin sacrificiul fiului său pentru răscumpărarea noastră. Și toate acestea pentru ca El iubește necondiționat!
Din dragoste Dumnezeu crează omul ….și mă întreb ..
Cum poți iubi constant și permanent pe cineva care te dezamăgește mereu și mereu care trădează și îți întoarce spatele?
El iubește pentru că nu poate să nu iubească El iubește pentru că este Dumnezeu.
Uitându-mă la viața mea de câte ori am întristat , am dezamăgit , am fugit de vocea lui Dumnezeu și da aș putea spune că în nebunia mea i-am întors spatele însă Dumnezeu nu m-a părăsit și a așteptat cu răbdare și dragoste să mă intorc la el.
Ce am găsit în Dumnezeu nu am găsit niciunde !
Am găsit iubire prin Isus Hristos , speranță , acceptare , călăuzire și toate acestea le primești prin credință.
Efeseni 2:8-9 spune..
Căci prin har ați fost mântuiți prin credință și aceasta nu vine de la voi , ci este darul lui Dumnezeu , nu vine de la fapte , pentru că nimeni să nu se laude.
Credința este o modalitate de a exista .
Este de fapt scopul pentru care Dumnezeu ne-a creat de a crede în El și de a-L slăvi prin viețile noastre .
Cine nu are credință este păgubit de cea mai nobilă dintre virtuți. Credința este adevărată viață.
Fiecare dintre crede în ceva … fiecare dintre noi se îndreaptă către o destinație finală.
Crezi tu în Dumnezeu?
Crezi tu că atunci când călătoria ta aici pe pământ se va încheia vei ajunge în cer și îți vei petrece eternitatea acolo cu Dumnezeu ?
Sau vei ajunge în iad și vei petrece eternitatea cu satana.
Sună dur dar ESTE adevărul așa cum raiul există și iadul există amândouă sunt cat se poate de reale.
Dacă alegi să-l primești pe Dumnezeu , să te încrezi în El și să trăiești pentru slava numelui Său împlinind Cuvântul său vei ajunge în cer.
Însă dacă alegi să îi întorci spatele Celui care te-a creat vei ajunge să trăiești o viață păcătoasă , pătimașă , ateistă și aceasta te va duce la disperare și distrugere în cat îți face necesară credinta și împăcarea cu Dumnezeu pentru a te smulge din ghearele păcatului și a pășii în adevăr.
Ispita te ademenește păcatul odată ce te-a prins te ține mai mult decât ai vrea să stai , te duce mai departe decât ai vrea să mergi și te face să plătești mai mult decât ai vrea tu să plătești.
( Nelu Brie )
Cu Dumnezeu însă poți birui totul.
1 Corinteni 10:13 spune:
Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească și Dumnezeu care este credincios nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre și împreună cu ispita a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea ca să o puteți răbda.
Credința este o componentă a sufletului un mod de a exista .
Cine moare este păgubit de ceea mai nobilă dintre virtuți .
Ea îl însoțește pe om în lupta cu păcatul ,în deznădejdea îndoielilor , în rătăcirea intelectului , în confruntarea cu lumea înconjurătoare cu moartea și suferința , în zidirea lăuntrică , în desăvârșire și ea va fi prezentă și în creșterea ta transformarea ta.
Unde îți găsești liniștea? Care e refugiul tău? Aceasta spune multe despre noi. Oare cumpărăturile sunt cele care reușesc să îți readucă o stare de liniște sau poate vizionarea unui film sau meci de fotbal….? Sau poate munca este cea care te împlinește cu adevărat?
A devenit aproape un trend să simți că te regăsești la locul de muncă și să te identifici într-un mod, aproape patologic cu munca ta. Nu e greșit să simți că jobul este ceea cea ți-ai dorit din punct de vedere profesional, nu e greșit să muncești cu dăruire, dimpotrivă. Însă cred că merită să fim atenți la câteva aspecte și vă invit să facem o scurtă introspecție.
Dacă jobul tău interferează cu rolul tău de soț sau tată, de soție sau mamă, în așa măsură încât acestea din urmă sunt neglijate, dă-mi voie să îți spun că am rezerve în a privi locul de muncă drept o binecuvântare. Pentru că o binecuvântare venită din partea lui Dumnezeu nu va cere niciodată să îți compromiți familia. Nu, nici măcar de dragul ”nevoilor”: de a avea o casă, o mașină, o școală mai bună pentru copii, etc.
Psihologii spun că nevoia de a fi ocupat este o formă de răspuns la frică, traumă și distragere de la ceea ce s-ar putea să simțim dacă scădem ritmul. Oare dacă am scădea ritmul activităților noastre am simți că nu mai deținem controlul? Răspunsul la această întrebare ne poartă într-o altă discuție despre credință. În ce măsură poți să ai echilibru în viața ta, gândindu-te că Dumnezeu are grijă de toate nevoile tale? Iar când spun echilibru, mă refer la timpul investit în familie, în slujire, în muncă. Și apropo de refugiu, de care aminteam la început, cred că nu e bucurie mai mare decât să aștepți cu nerăbdare, după o zi de lucru să ajungi acasă în familie.
Iar dacă ajungi acasă și nu e atât de multă armonie precum crezi (și poate chiar ți se pare benefic pentru sănătatea ta emoțională să muncești mai mult, decât să te cerți), cine e vinovat? Armonia, fericirea și împlinirea în familie sunt direct proporționale cu cât te investești pe tine. Dacă acasă nu găsești refugiu de care ai nevoie este o problemă. Fie te lași mințit de diavolul, fie prioritățile tale nu sunt bine aranjate și nu te investești cu adevărat. Fă din familia ta o prioritate, nu doar la nivel verbal, ci faptic. Petrece timp cu soțul, soția, copii, astfel încât căminul vostru să fie locul în care vă regăsiți.
Învață să faci din Dumnezeu refugiul tău. Stai de vorbă cu Dumnezeu și spune-i tot ceea ce te frământă, construiește o relație cu El în fiecare zi și vei vedea că valurile din viața ta nu vor reuși să te mai scufunde, ci vor fi cele care te vor purta către următoarea experiență fascinantă cu Dumnezeu.
Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta ,cugetă asupra ei zi și noapte , căutând să faci tot ce este scris în ea, atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune.
Știu că în cultura de azi oamenii nu mai primesc această învățătură sfântă, dreaptă, curată. O învățătură care a fost scrisă cu scopul de a ne învăța cum să ne trăim viața onorând-ul pe Dumnezeu prin ea și implicit să ne bucurăm de ea.
Cineva spunea ca ..Ceea ce ești este darul lui Dumnezeu pentru tine însă ceea ce devii este darul tău pentru Dumnezeu..și mă gândesc…cum pot devenii ce vrea Dumnezeu?
Cuvântul Lui mă învață cum trebuie să fiu, cum trebuie să trăiesc…
Hai să descoperim ce este Cuvântul!
Cuvântul vine din limba greacă – logos.
Logos in limba greacă are o gamă largă de înțelesuri inclusiv cuvânt , discurs , rațiune , principiu , lege , istorie ,argument , explicație și definiție.
În filozofia greacă logosul a fost un concept central sugerând rațiunea cosmică sau ordinea care guvernează lumea , o lege fundamentală care stă la baza ordinii naturale.
În contextul creștin logosul este identificat cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu văzut ca întruparea logosului divin.
Scriptura declară că Iisus Hristos este înțelepciunea lui Dumnezeu.
Așa cum trupul nostru are nevoie de hrană zilnic pentru a putea face față la fiecare zi care ne stă înainte și sufletul nostru are nevoie la fel de mult de hrană sănătoasă zi de zi iar Cuvântul lui Dumnezeu este hrana pentru sufletul nostru.
Omul nu trăiește numai cu pâine ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu este sursa vieții spirituale și a mântuirii, acest cuvânt ne oferă îndrumare, speranță și putere pentru a trăi o viață plăcută lui Dumnezeu.
DE CE AI NEVOIE DE CUVÂNT ?
Cred cu tărie că Scriptura este singura carte care poate pe deplin și suficient să rezolve toate problemele cu care se confruntă un om. Scriptura vorbește puternic și relevant tuturor celor care doresc să o asculte pentru că are rezolvare și răspuns la orice problemă. Ea se completează, este autentică, este adevărată, este vie, este lucrătoare, este biblică, este practicată, are autoritate si este la fel de autentică la fel cum a fost și la începuturi.
Tot așa și cuvântul Meu care iese din gura mea nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.
Pentru mine Cuvântul lui Dumnezeu este o comoară …mi-a schimbat viața și încă o face, mă învață, mă mustră dar mă și îndreaptă. Fără acest cuvânt m-aș pierde pentru că mă călăuzește pe calea care duce in cer…nu este mereu ușor dar cu Domnul totul este posibil!
Strânge Cuvântul în inima ta și vei descoperii o comoară!
Îmi persistă în minte, de ceva vreme, o întrebare asupra căreia am meditat mult și anume: ”Ce poate să ne schimbe pe noi cu adevărat?” Citeam zilele trecute despre un studiu asupra femeilor evreice care au trecut prin trauma extremă a deportării în lagărele de concentrare, care indicau o tendință neașteptată. Cu cât trauma fusese pentru supraviețuitoare mai cumplită, cu atât ele se arătau la vârsta senectuții mai senine și mai stăpâne pe propria lor viață. O rezistență aproape stranie pe care aceste femei au căpătat-o. În timp ce analizam acest studiu mă gândeam cât de mare este influența mediului în care creștem, în care ducem viața de fiecare zi, asupra noastră și o concluzie pripită ar putea lămuri orice dilemă: ”ceea ce ne schimbă este puterea mediului în care trăim”. Dar nu ne place să ne pripim, nu-i așa? De aceea, propun să mai stăruim asupra subiectului, venind mai aproape de noi, în vremea pandemiei.
Atunci când a izbucnit pandemia și odată cu ea, valul de restricții, mulți afirmau că nimic nu va mai fi niciodată la fel, că totul se va schimba, mai ales, oamenii. Evident că această expresie se referea la faptul că oamenii vor deveni mai buni, mai altruiști pentru că și-au dat seama de adevăratele valori. Dacă ne amintim rafturile de făină și drojdie care erau aproape goale, aș spune că altruismul nu a fost neaparăt în vizorul schimbării românilor, la acel moment. Iar dacă ne uităm la cum suntem acum, după ce pandemia s-a încheiat, ne dăm seama că nu au apărut schimbări prea mari sau cel puțin, nu schimbări permanente.
Propun să medităm puțin asupra a ceea ce înseamnă schimbarea cu adevărat. Eu am ajuns la concluzia că unica situație în care schimbarea devine transformatoare este întâlnirea cu Hristos. Dacă nu ai o întâlnire de gradul 0 cu Dumnezeu, poți să admiți că ai învățat câteva lecții din pandemie, din mediul favorabil sau nefavorabil în care ai crescut, însă nimeni nu garantează că aceste lecții nu vor fi uitate. Ori când te întâlnești cu Hristos, transformarea este permanentă și autentică :
”Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din moți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.
Îmi doresc să fim schimbați de Harul lui Hristos și credința noastră în Jertfa Lui. Poate că viața sub semnul unui ”acum” care poate fi ultimul și a unui ”mâine” care ne este refuzat, se reașează, însă nu are motorul care să o facă să rămână schimbată, de aceea, avem nevoie de Dumnezeu.
Știi tu că inima ta este schimbată când ajunge să se întâlnească cu Creatorul ei? Iar această întâlnire este o minune pentru că inima ta primește o comoară, o bogăție..această comoară este prezența lui Hristos în ea,prezența Duhului Sfânt..
Împărăția lui Dumnezeu în inima ta..
Prezența Duhului Sfânt în inima omului produce o roadă bogată și unică …o roadă pe care doar Dumnezeu o poate produce în viața unui om..
Roada Duhului dimpotrivă este : dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.
Această bogăție a inimii pe care o produce Duhului lui Dumnezeu in noi este opusul la faptele firii pământești.
Aceasta roadă apare in copii lui Dumnezeu când îngăduie Duhului să călăuzească , să influențeze, sa schimbe, să conducă viețile celor ce se lasă la dispoziția Lui.
Roada Duhului NU ESTE rezultatul firii noastre sau a străduinței noastre sau a ascultării de vreo lege.
Roada Duhului ESTE rezultatul lucrării crucii în viața celui credincios, este rezultatul lucrării Duhului Sfânt produs în credincios, este realizarea caracterului lui Hristos în credincios.
Roada Duhului este rezultatul nașterii din nou realizată de Duhul Sfânt in inimile noastre.
Când Duhul Sfânt intră în viața unui om totul se schimbă iar acel om nu mai trăiește pentru el ci pentru Hristos. Când suntem în Hristos noi devenim persoane noi cu o inimă noua , o gândire noua .. și astfel omul vechi devine un om nou…frumusețea acestei schimbări stă în faptul că ea începe dinăuntru afara..din interior spre exterior..
Căci , dacă este cineva in Hristos , este o făptură nouă. Cele vechi sau dus iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
Omul chiar dacă ar face tot ce îi stă în putință sa înnoiască viața lui,o va face doar pe dinafara și cu toată disciplina pe care ar avea-o nu ar reuși să își schimbe inima ci ar schimba doar anumite ritualuri și obiceiuri pe care le practică . Când Hristos intervine în viața unui om procesul schimbării va avea loc la nivelul inimii și a minții și apoi implicit se va vedea și în exteriorul lui.
Când prin Harul Său , Dumnezeu în bunătatea Sa trimite Duhul Sfânt să lucreze în noi atunci suntem aduși la viața duhovnicească. Viața Duhului începe să curgă prin ființa noastră si totul se resetează , se transformă , se reformează in noi : gândurile , voința , intelectul ,sentimentul /emoțiile noastre. Cu alte cuvinte la nașterea din nou Duhul Sfânt vine să locuiască in noi și începe să lucreze în noi fapte dumnezeiești , fapte pe care altădată nu doar că nu puteam să le facem dar nici nu voiam să le facem ba mai mult le disprețuiam când le vedeam la alții.
Toate lucrurile pe care le putem face și tot ce suntem sau putem fi își au sursa în Dumnezeu.
Și poate te intrebi ..De ce să îl glorific pe Dumnezeu?
Pentru că este Unicul care merită toată lauda,cinstea și gloria. Pentru că Gloria lui Dumnezeu manifestată in toate atributele laolaltă nu trece niciodată.
Este eternă pentru că El Dumnezeu este etern ,veșnic ! Toată gloria și măreția și laudă I se cuvin doar Lui si doar dacă rămânem în Hristos putem vedea cu adevărat acest lucru pentru că atunci ochii noștri sunt ochii duhovnicești. Și acum mă întreb ..
Cum este inima ta? Pe cine ai in ea? Este o inima schimbata? Pentru cine bate inima ta? Ce ai strâns in ea? Nu vrei să o predai Celui care o transformă ?
Te îndemn cu dragoste să Îl primești in inima ta pe Cel care a creat-o, ca ea sa fie schimbată. În inimile noastre este un gol creat pentru a fi umplut cu prezența lui Dumnezeu. Hristos vrea să locuiască in inimile noastre și gloria Lui să devină cea mai mare bogăție a minților noastre și cea mai mare bucurie a inimilor noastre pline de speranță.
Așa că nu uita drag cititor bogăția inimii este Iisus Hristos !!!!
