Ce este Cuvântul ?

De ce hrană zilnică ?

Avem nevoie de Cuvânt ?

Știi că ni se cere să citim si sa studiem Cuvântul lui Dumnezeu in fiecare zi ?

Chiar de doua ori pe zi ?

In Iosua 1:8 Scriptura spune :

Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta ,cugetă asupra ei zi și noapte , căutând să faci tot ce este scris în ea, atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune.

Știu că în cultura de azi oamenii nu mai primesc această învățătură sfântă, dreaptă, curată. O învățătură care a fost scrisă cu scopul de a ne învăța cum să ne trăim viața onorând-ul  pe Dumnezeu prin ea și implicit să ne bucurăm de ea.

Cineva spunea ca ..Ceea ce ești este darul lui Dumnezeu pentru tine însă ceea ce devii este darul tău pentru Dumnezeu..și mă gândesc…cum pot devenii ce vrea Dumnezeu?

Cuvântul Lui mă învață cum trebuie să fiu, cum trebuie să trăiesc…

Hai să descoperim ce este Cuvântul!

Cuvântul  vine din limba greacă – logos.

Logos in limba greacă are o gamă largă de înțelesuri inclusiv  cuvânt , discurs , rațiune , principiu , lege , istorie ,argument , explicație și definiție.

În filozofia greacă logosul a fost un concept central sugerând rațiunea  cosmică sau ordinea care guvernează lumea , o lege fundamentală care stă la baza ordinii naturale.

În contextul creștin logosul este identificat cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu văzut ca întruparea logosului divin.

Scriptura declară că Iisus Hristos este înțelepciunea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1:30 spune :

Și voi prin El sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire,sfințire și răscumpărare.

Isus Hristos este revelația desăvârșită a naturii și persoanei lui Dumnezeu.

Coloseni 2 : 9 spune :

Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.

Precum cuvintele unei persoane îi descoperă inima și mintea așa și Hristos – Cuvântul descoperă inima și mintea lui Dumnezeu.

Ioan 14 : 9 spune :

Cine ma văzut pe Mine a văzut pe Tatăl !

De ce hrană zilnică?

Așa cum trupul nostru are nevoie de hrană zilnic pentru a putea face față la fiecare zi care ne stă  înainte și sufletul nostru are nevoie la fel de mult de hrană sănătoasă zi de zi iar Cuvântul lui Dumnezeu este hrana pentru sufletul nostru.

Matei 4:4 spune :

Omul nu trăiește numai cu pâine ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu este sursa vieții spirituale și a mântuirii, acest cuvânt ne oferă îndrumare, speranță și putere pentru a trăi o viață plăcută lui Dumnezeu.

DE CE AI NEVOIE DE  CUVÂNT ?

Cred cu tărie că  Scriptura este singura carte care poate pe deplin și suficient să rezolve toate problemele cu care se confruntă un om. Scriptura vorbește puternic și relevant tuturor celor care doresc să o asculte pentru că are rezolvare și răspuns  la orice problemă. Ea se completează, este autentică, este adevărată, este vie, este lucrătoare, este biblică, este practicată, are autoritate si este la fel de autentică la fel cum a fost și la începuturi.

2 Timotei 3 : 17 spune :

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos, să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire.

Isaia 55 : 11 spune :

Tot așa  și cuvântul Meu care iese din gura mea nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.

Pentru mine Cuvântul lui Dumnezeu este o comoară  …mi-a schimbat viața și încă o face, mă învață, mă mustră dar mă și îndreaptă. Fără acest cuvânt m-aș pierde pentru că mă călăuzește pe calea care duce in cer…nu este mereu ușor dar cu Domnul totul este posibil!

Strânge Cuvântul în inima ta și vei descoperii o comoară!

Îmi persistă în minte, de ceva vreme, o întrebare asupra căreia am meditat mult și anume: ”Ce poate să ne schimbe pe noi cu adevărat?” Citeam zilele trecute despre un studiu asupra femeilor evreice care au trecut prin trauma extremă a deportării în lagărele de concentrare, care indicau o tendință neașteptată. Cu cât trauma fusese pentru supraviețuitoare mai cumplită, cu atât ele se arătau la vârsta senectuții mai senine și mai stăpâne pe propria lor viață. O rezistență aproape stranie pe care aceste femei au căpătat-o. În timp ce analizam acest studiu mă gândeam cât de mare este influența mediului în care creștem, în care ducem viața de fiecare zi, asupra noastră și o concluzie pripită ar putea lămuri orice dilemă: ”ceea ce ne schimbă este puterea mediului în care trăim”. Dar nu ne place să ne pripim, nu-i așa? De aceea, propun să mai stăruim asupra subiectului, venind mai aproape de noi, în vremea pandemiei.

Atunci când a izbucnit pandemia și odată cu ea, valul de restricții, mulți afirmau că nimic nu va mai fi niciodată la fel, că totul se va schimba, mai ales, oamenii. Evident că această expresie se referea la faptul că oamenii vor deveni mai buni, mai altruiști pentru că și-au dat seama de adevăratele valori. Dacă ne amintim rafturile de făină și drojdie care erau aproape goale, aș spune că altruismul nu a fost neaparăt în vizorul schimbării românilor, la acel moment. Iar dacă ne uităm la cum suntem acum, după ce pandemia s-a încheiat, ne dăm seama că nu au apărut schimbări prea mari sau cel puțin, nu schimbări permanente.

Propun să medităm puțin asupra a ceea ce înseamnă schimbarea cu adevărat. Eu am ajuns la concluzia că unica situație în care schimbarea devine transformatoare este întâlnirea cu Hristos. Dacă nu ai o întâlnire de gradul 0 cu Dumnezeu, poți să admiți că ai învățat câteva lecții din pandemie, din mediul favorabil sau nefavorabil în care ai crescut, însă nimeni nu garantează că aceste lecții nu vor fi uitate. Ori când te întâlnești cu Hristos, transformarea este permanentă și autentică :

”Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din moți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.

(Rom.6:4)

Îmi doresc să fim schimbați de Harul lui Hristos și credința noastră în Jertfa Lui. Poate că viața sub semnul unui ”acum” care poate fi ultimul și a unui ”mâine” care ne este refuzat, se reașează, însă nu are motorul care să o facă să rămână schimbată, de aceea, avem nevoie de Dumnezeu.

Există o zicală care spune că vorbele sau cuvintele sunt ca niște pene care odată ce au fost împrăștiate nu vor mai putea să fie adunate. Acest lucru ar trebui să ne responsabilizeze foarte cu mult cu privire la vorbirea noastră, ce cuvinte rostim , dar și cât vorbim.

Pe de altă parte, Biblia ne atenționează că

”Cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-și ține buzele este un om chibzuit” (Proverbe 10:19).

Apostolul Pavel, de asemenea scrie că

”Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum să răspundeți fiecăruia” (Coloseni 4:6).

Dar nu-i așa că de multe ori cuvintele noastre nu sunt cele mai alese, atunci când comunicăm cu cei mai apropiați, cei din casa noastră? Ca părinți ne dorim să fim un exemplu pentru copii, însă exemplul începe de la felul în care ne văd și ne aud, lucruri pe care uneori le pierdem din vedere.

Poate că ne surprindem uneori spunând imediat ceea ce ne deranjează, ceea ce am dori să se schimbe la ceilalți, însă ezităm atunci când trebuie să aducem aprecieri sau laude celor mai dragi oameni. În felul acesta oferim modele de relaționare copiilor noștri și îi învățăm ce merită verbalizat și ce nu. Ce-ar fi să ne propunem, ca într-un mod conștient, să ne binecuvântăm copiii, să ne apreciem unii pe ceilalți și să îi lăudăm pe cei din familie atunci când fac lucrurile bine.

Să nu uităm că relațiile durabile se clădesc în fiecare zi, cu fiecare atitudine, fiecare cuvânt și fiecare faptă. Toate acestea cer timp, dedicare și responsabilitate, însă noi Îl avem ca model pe Hristos care ne-a învățat cum să iubim. Dacă ne dorim binecuvântarea peste casa și copiii noștri să nu uităm că viața este în puterea limbii, așa că avem nevoie de întelepciunea de Sus ca să fim ”aducători de viață”.